Îndrăgostiții de la miezul nopții a apărut la editura Litera, în colecția de clasici contemporani, în 2023, în traducerea din japoneză a Iolandei Prodan. A intrat la citit imediat ce a ajuns la mine, deși m-a descurajat puțin titlul – m-am așteptat la o siropoșenie, însă nu a fost deloc cazul, ci dimpotrivă: mi-am reamintit profunzimea cu care Kawakami reușește să disece (în special) viețile femeilor, să le valideze și să le pună-n cuvinte pe înțelesul tuturor.
Romanul de față mi-a consolidat fascinația dobândită pentru Mieko Kawakami după ce am citit Povești de vară (despre care am scris aici) și Heaven (despre care am scris aici) și o face pe autoare să fie prima în topul meu cu scriitori japonezi preferați la momentul de față.
Rezumat
Îndrăgostiții de la miezul nopții este un roman despre Fuyuko, o tipă de 30 și ceva de ani care lucrează în domeniul editorial: e corector de carte și curând își dă demisia pentru a începe munca freelance. Singuratică, timidă și introvertită, o bucură perspectiva interacțiunii și mai reduse cu oamenii, deși începe un fel de prietenie cu o colegă care îi dă proiecte, Hijiri, care este opusul ei din mai toate punctele de vedere: sociabilă, cu o viață sexuală scandaloasă pentru unii, spune mereu ce gândește, are opinii multe și diverse, se îmbracă la modă, e absolut efervescentă.
Fuyoko, pe de altă parte, se izolează și mai mult de toți și toate, negându-și constant dorințele de iubire, de apreciere, de a fi văzută și auzită. Cedează, surprinzător, chiar șocant, unei dependențe de a cărei gravitate nu pare pe deplin conștientă, iar în acest peisaj arid și trist își face apariția Mitsutsuka, un bărbat misterios și calm, aproape la fel de reținut ca ea, alături de care explorează relația ei cu lumina.
Recenzie
Cel puțin o parte din Îndrăgostiții de la miezul nopții va fi un deliciu pentru corectorii de carte, cu observațiile despre scriitori și orgoliile lor, despre domeniu și rigorile lui (foarte bine explicate, dacă întrebați un corector freelance), dar și despre oameni și viață-n general, despre succes și ratare, femei și standarde, pseudofericire și religie, căutări eterne și iluzia găsirii soluțiilor pentru toate necazurile. La un moment dat, personajul principal răsfoiește o broșură pe care nu o poate citi ca un om obișnuit, ci remarcând greșeli pe care le încercuiește cu vârful unghiei pe foaie.
Apoi, pe măsură ce ne obișnuim cu Fuyuko freelancer, începem să avem imaginea mai clară a profunzimii pe care o propune Mieko Kawakami narațiunii. Fuyuko începe să experimenteze, într-un ritm năucitor și revoltător de lent, prietenia, precum și complicitatea și validarea pe care le aduce aceasta. Cu toate acestea, ea nu renunță la simțul dreptății și onoarei, care e exacerbat și chiar înfricoșător, absurd, mai ales că acesta se manifestă doar în relație cu sine – nu are așteptări de la ceilalți, vrea doar să fie invizibilă de frica de a nu fi descoperită și-a fi nevoită să interacționeze, dar cu ea este exigentă până la aberație: i se face rău într-o instituție, folosește o lavetă din baie ca să șteargă voma, iar când are următoarea zi liberă se întoarce în instituție cu o lavetă nouă pentru a o înlocui pe cea compromisă.
Când ești convins că știi că narațiunea va fi „cuminte” și monotonă până la final, Fuyuko șochează într-un mod care mie mi se pare un bun început de discuție pentru riscurile pe care le implică freelancingul: pe lângă instabilitate financiară, și capcanele lejerității programului, dar mai ales riscul de a ceda unor dependențe care să afecteze cursul vieții în mod (aproape) irevocabil.
Pe alocuri, vag, cartea asta mi-a amintit de Povești de vară, așa cum e cazul în citatul de mai jos, dar fără a se reduce doar la aceste aspecte:
Mergeam absentă pe stradă, când brusc mi-am amintit de cărțile pe care le frunzărisem în librărie. Erau cărți scrise de cei care aveau ceva de spus altora, pline de cuvinte pe care unii oameni voiau să le audă de la alții. Să ai un job bun sau să trăiești o poveste de dragoste? Puteai oare să le ai pe amândouă? Să alegi să trăiești singur sau să-ți împarți viața cu cineva? Să aduci sau nu copii pe lume? Care sunt avantajele și dezavantajele alegerilor pe care le facem? Ce pierzi dacă faci o anumită alegere și ce ai de câștigat? (pag. 114)
Paginile despre viol sunt și ele revoltătoare și emoționante, indicând mecanisme folosite, pe de o parte, de agresorii care își caută victimele după anumite caracteristici și apoi le tratează în moduri specifice pentru a le constrânge să nu vadă agresiunea decât ca pe o sursă de vinovăție pentru victimă; pe de altă parte, vedem în funcțiune și discursul victimei care e internalizat vinovăția la care a fost constrânsă: „Stăteam acolo, repetând iar și iar în mintea mea ce-mi spusese. Era adevărat că nu mă forțase să vin la el. Ajunsă în casa lui, m-am descălțat de sandale și am intrat în camera lui. Asta se întâmplase.” (pag. 161)
Mai mult, Îndrăgostiții de la miezul nopții va fi o surpriză plăcută pentru cei cărora le-a plăcut filmul On Body and Soul (despre care am scris aici): avem o dinamică asemănătoare a personajelor care înaintează anevoios și totuși cu naturalețe prin lumina care le înconjoară singurătatea și anxietatea ca o aură. Se caută rar, vorbesc puțin, în discuțiile lor predomină tăcerile și aproape niciodată nu se privesc în ochi.
Mi-a plăcut perspectiva dublă asupra multor lucruri esențiale: sexul este, pentru unele personaje, absent (în căsnicie, dar nu neapărat) și înconjurat de stigmat, în vreme ce pentru altele este tratat ca o normalitate, un element al sănătății fizice și psihice.
De aici rezultă și alte subiecte cel puțin la fel de interesante și bine explorate de autoare: socializarea față-n față versus social media, conceptul de fidelitate și cele conexe, câștigurile și pierderile tabu pe care le implică maternitatea, singurătatea și presiunea socială care îi chinuie pe nonconformiști, alienarea și alegerile sau lipsa lor, copierea existențelor celor pe care ajungem să-i luăm drept modele, copiii „din flori” versus cei prinși în căsniciile nefericite ale părinților.
Cred cu tărie că Mieko Kawakami reușește, cu fiecare roman, să aducă în discuție subtilități ale existenței la care cei mai mulți dintre noi nici nu se gândesc. Demonstrează același lucru și în Îndrăgostiții de la miezul nopții, pe care cred că fiecare dintre noi îl poate citi în câteva chei distincte, în funcție de background personal și interese, de domeniul de lucru și nu numai, oferind un instrument de cunoaștere și dezvoltare a empatiei și înțelegerii care vine, atât de simplu și prietenos, sub forma unui roman.
Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea AICI.
Leave a Reply