Deseori, dând peste o traducere semnată de Mihaela Buruiană, m-am întrebat cum ar putea să arate și să se citească o carte scrisă de ea – Pe cine iubești mai mult? (editura Nemira, publicată în 2023 în colecția n’autor) mi-a răspuns la întrebare și m-a bucurat cap-coadă pentru că m-a ținut prinsă de la prima pagină și până la ultima, m-a impresionat cu backgroundul de cititor atent pe care se vede că-l are și m-a purtat cu emoție printr-o copilărie uitată și o adolescență cu imagini încă vii, deși adânc îngropate până să descopăr proza scurtă a Mihaelei Buruiană.

Cele peste 20 de texte abordează, cu o mare atenție pentru detaliu și construcția personajelor, precum și a contextelor sociale și generaționale, teme grele: iubirea, moartea și singurătatea într-o societate patriarhală, teama ocazională și marile frici, copilăria și bătrânețea, dezvoltând până la traumele variate prin care trecem la diferite vârste și speranțele în ceva ce nu mai vine sau în cine nu mai putem fi.

Deși celor mai multe proze li s-au acordat doar câteva pagini, Mihaela Buruiană reușește o incredibilă complexitate a lumii interioare bine închegate: are suspans și frământare, overthinking și decizii de luat, rușine și speranță, nuanțări fascinante și pe care eu rar le întâlnesc la volumele de debut și pe care, prin urmare, le apreciez cu atât mai mult, în special dacă ne referim și la faptul că întreg volumul este egal ca intensitate și măiestrie, nu are texte „de umplutură”, nu obosește pe final, ci duce cu talent muncit la final această cursă lungă susținută.

Un alt aspect pentru care îi sunt recunoscătoare autoarei că a scris și publicat această carte ține de modul unic în care reușește să împletească existența ruralului cu a urbanului, a singurătății asurzitoare cu cea a comunității care își face treaba ca o plasă de susținere tăcută, a fragilității și forței care își schimbă ocazional polii în paradigma feminin-masculin. Deși e Pe cine iubești mai mult? e un volum de proză scurtă pe care-l parcurgi ușor, se vede bine că scrierea a fost un proces laborios, că fiecare cuvânt a fost atent ales și că precizia cu care au fost calculate și așezate toate elementele (personaje, locuri, interacțiuni, credibilitate și autenticitate a vocilor, ritm al narațiunii) este una pe care ai fi tentat să o etichetezi drept matematică.

Dacă vrei ceva nou, proaspăt, efervescent, inviting și care să-ți (re)dea încrederea în literatura română contemporană, încearcă Pe cine iubești mai mult? și sunt șanse mari, cred eu, să te convingă și pe tine cartea asta. Așa cum sper să-și convingă nu numai cititorii în ansamblul lor, ci și pe cei în măsură să o remarce pentru nominalizări la premiile care să-i aducă măcar o parte din recunoașterea pe care o merită o astfel de carte care redă literaturii noastre pe care avem impresia că o pierde când în centrul atenției se află mai degrabă bestsellere artificial susținute în topuri.


Dacă ai nevoie de mai mult context, poți citi și acest interviu din Revista GOLAN pe care l-am făcut cu autoarea imediat după ce am citit cartea, promit că nu are spoilere, îl poți parcurge fără griji.


Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea AICI.

Facebook Comments