Mila 23: Aici ar fi grozav să fredonați

Mila 23 este debutul în proză al lui Dan Ivan și este una dintre cele mai plăcut echilibrate cărți citite de mine în ultima vreme. Prin echilibru nu mă refer la banal, ci la perfecta îmbinare a micilor evenimente cotidiene care aparent sunt lipsite de un apogeu dramatic, terifiant, așa cum ne-au obișnuit tot mai mult cărțile ultimelor decenii, dar a căror alăturare în această carte le conferă acea aură de literatură care se transformă, pe măsură ce dai pagină după pagină, în document cu însemnătate istorică, făcând din cotidianul personal un tablou al unei epoci și al unor generații.

Mila 23 este, cum foarte bine punctează coordonatoarea colecției, Eli Bădică, rezultatul literar al echivalentului masculin al Șeherezadei. „Aici ar fi grozav să fredonați” este îndemnul de la începutul cărții, acolo unde Dan Ivan citează versuri din Phoenix, merg de minune cu textul și te introduc ușor în atmosfera localităților din Deltă a anilor de dinainte de Revoluție. Așa cum mulți dintre cititorii acestei cărți și-au dat seama deja, Mila 23 e de citit în vacanță, dar la fel de bine merge când, ca subsemnata, nu-ți găsești timp de stat la soare ori la umbră, fără griji pe cap. Nu că afirm că această carte poate înlocui un concediu, dar… ba da, chiar asta zic.

Acțiunea se petrece „acum treizeci și cinci de kilograme, multe fire de păr și câteva mii de sticle, în 1984” și în anii ce urmează, după ce naratorul termină Facultatea de Medicină din București și este repartizat la Spitalul Județean Tulcea; de acolo ajunge în localitatea Mila 23, care semănă cu un stat în stat. Mila 23 funcționează altfel decât restul țării, supusă totuși regulilor regimului; oamenii de aici sunt ca de basm, viețile lor au un specific aparte, iar din ele și din mâna unui scriitor bun, relaxat, iese o carte ca un documentar: obiectivă, într-o mare măsură, îmbinând frumos imagini și un stil domol cu viața alertă din micro universul înconjurat de ape și pe alocuri măcinat de boli și neputințe.

Ar fi grozav să fredonați ceva ce vă aduce aminte de bunicii voștri citind cartea asta. Sau de locuri de poveste pe care nu le-ați mai vizitat din copilărie. Sau de un colț de natură unde nu ați fost niciodată, dar care vă inspiră doar la gândul că veți ajunge acolo cândva. Da, chiar e ca o vacanță cartea asta!


Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *