Să nu râzi, să nu plângi; dar înțelegi oare?

A fost o vreme — îndelungată chiar — când căutam cărți despre părinți, copii și relația dintre ei. Nu știam ce întrebări să-mi pun sau ce așteptări aveam de la carte, dar țineam neapărat să aflu răspunsuri care să-mi ușureze viața. N-am găsit atunci acele cărți care să mă și mulțumească, dar în ultimii unu-doi ani am recuperat din plin cu cărțile Tatianei Țîbuleac sau cu cele trei citite nu de mult, toate scrise tot de autori români, despre femeia ultimului secol la noi. Să nu râzi :(( a apărut recent la editura Trei. Continue reading “Să nu râzi, să nu plângi; dar înțelegi oare?”

„Înainte să fim ai voștri”, destinul frânt al unor frați răpiți

Ziua în care se nasc frații gemeni înseamnă pentru primii cinci copii ai familiei Foss sfârșitul vieții lor, așa cum o știau până atunci. Săraci, dar fericiți că se au unul pe altul, membrii familiei Foss locuiesc la bordul unei case plutitoare de pe Mississippi. Pentru că mama nu poate naște acasă și trebuie transportată de urgență la spital, copiii rămân singuri, iar asta este ocazia perfectă pentru străinii care vin, îi iau cu forța și îi duc la un orfelinat din Tennessee. Rill, fetița cea mai mare, deși are doar 12 ani, se vede nevoită să devină mama celorlalți frați ai ei, să le poarte de grijă și să facă tot ce-i stă în putință pentru a-și ține familia unită și ferită de abuzuri. Continue reading “„Înainte să fim ai voștri”, destinul frânt al unor frați răpiți”

Necesitatea morții și învățarea prematură a urii

Era să scriu despre cartea asta într-un mod atât de personal că, dacă aș fi făcut asta, probabil aș fi rescris Fiul cel bun; ar fi coincis, totuși, atât de multe, încât n-are rost să vă spun altceva decât (relativ obiectiv) ce și cum se întâmplă în această carte de Pascal Bruckner, apărută la editura Trei în 2014. Continue reading “Necesitatea morții și învățarea prematură a urii”