„La treizeci și șase de ani, Yongey Mingyur Rinpoche este starețul a trei mănăstiri, autor de bestselleruri și maestru de meditație buddhistă tibetană”, aflăm de pe coperta a patra a cărții Îndrăgostit de lume: călătoria unui călugăr buddhist pe tărâmurile dintre viață și moarte, carte apărută în 2022 la editura Humanitas, în traducerea lui Sega. O carte și o viață care nu m-ar fi interesat în urmă cu vreo 5-7 ani, să zicem, pe vremea când eram librar și aveam impresia că știu ce spune despre detaliile vieții unui om cartea pe care și-o cumpără.

Pentru că această versiune a mea se bucură de rezultatul treptelor schimbării, parcurse mai ales în acești 5 ani despre care povesteam mai sus, pot să vă spun că mi-am dat rapid seama că Îndrăgostit de lume: călătoria unui călugăr buddhist pe tărâmurile dintre viață și moarte era veriga lipsă între cărțile citite anterior și cea pe care mă apucasem să o citesc: Când corpul spune nu, a lui Gabor Mate. Acum, după ce mi-am reevaluat mintea și corpul citindu-l pe Mingyur Rinpoche, pot trece la cealaltă buclă a spiralei.

Ziceam anterior de schimbare – și aici mi se pare că e o discuție cu potențial infinit. Ca să vorbesc despre carte, trebuie să vă spun despre mine: am fost mereu speriată de absolut orice, cunoscut sau necunoscut, dar în același timp gata să mă arunc în a mă autoprovoca să depășesc anumite condiții. Mi-a fost greu să socializez, așa că am ales presa și prefer interviurile, n-am simțit niciodată că aparțin vreunui loc, așa că m-am tot mutat, am luat-o „de la zero” de (prea) multe ori, amestecând teama cu entuziasmul. Pentru că am descoperit eu ceva care click-uiește exact atunci când acționez pe direcția fricii, iar senzația aia e drogul pe care-l recomand. Revenind la cartea de față, Mingyur Rinpoche exact asta face: cauzează rupturi intenționate între vechiul sine și vechile căi, punându-se în contexte noi și practicând non-atașamentul față de ceea ce are impresia că înseamnă propria persoană sau viața acesteia. „A pune intenționat lemne pe foc”, cum descrie el la un moment dat.

Știm, din descrierea de pe coperta a patra, pe care am redat-o parțial la început, care era statutul autorului, așa că e important de spus și ce veți afla de prin primele pagini: că el lasă tot în urmă, scrie o scrisoare prin care își explică gestul, apoi pleacă și practic dispare vreo patru ani (cartea e scrisă la întoarcere, alături de Helen Tworkov). Mie mi s-a părut cumva jucăuș, poznaș în atitudine la plecare (un fel de What does this button do?), deși problemele pe care le întâmpină pe parcurs sunt dintre cele pe care le percepem ca fiind grave (imaginează-te pe stradă, fără bani, apă sau mâncare, fără resurse de orice fel, supraviețuind – și cu inima ușoară, nu furând de la primul trecător).

Alte câteva aspecte pe care mi le-am lămurit excelent – ușor și simplu – citind au fost: meditație versus gândire (multă vreme, eu am presupus că meditația înseamnă absența gândirii, or aici am văzut o cu totul altă posibilitate, mult mai logică, deci care-mi pare mai naturală), relația dintre vacuitate și neant (spoiler: nu poți pune semnul egalității între ele), impermanența și scanarea corporală (ce e fiecare și cum se leagă și ce te ajută una să afli despre cealaltă), atașamentul și poveștile pe care ni le spunem.

Dar Îndrăgostit de lume: călătoria unui călugăr buddhist pe tărâmurile dintre viață și moarte este mult mai mult de atât. Ce este? Asta vei afla doar citind, deoarece cred că e o carte cu 100 de sensuri dacă o citești de 100 de ori. Pentru că și omul care o va citi va fi de fiecare dată altul. Niciodată n-am priceput asta mai clar și mai concret decât acum. Am tot zis unor oameni că mi se pare că abia acum am primit ochelarii cu dioptriile potrivite: până acum vedeam niște lucruri ori forme, le intuiam – poate chiar corect, dar nu vedeam toate detaliile. Cine știe cum va fi pentru mine când voi face upgrade și de aici.

Despre carte cred că e esențial să spun că Mingyur Rinpoche nu dă lecții despre nimic, doar povestește ce a făcut el, cum a fost pentru el și care i-au fost lecțiile și concluziile de moment – m-ar fi crispat teribil să-mi spună „cum se face”. Despre traducere vreau să subliniez că nu cred că exista om mai potrivit decât Sega pentru a o face – știți asta mai ales dacă ați citit Namaste. Un roman de aventuri spirituale în India și Namaste. Un roman de aventuri spirituale în Nepal.

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici.

Facebook Comments