N-aș fi crezut despre mine, în urmă cu câțiva ani, că aș putea citi vreodată cu plăcere non-ficțiune, cu atât mai puțin o carte de neurologie evoluționistă, cum este cazul celei de față. Însă timpul a trecut, eu mi-am dat seama că ficțiunea trebuie să fie completată periodic de o actualizare, de o incursiune în diversele falii ale non-ficțiunii, ale realității înconjurătoare. M-am săturat, pe scurt, să fiu atât de puțin conectată cu lumea din care fac parte. Și vreau să aflu mai multe despre mine – de la modul în care sunt construită fizic până la ce se întâmplă în capul sau în corpul meu când am impresia că nu se întâmplă nimic.

În apărarea femeii cavernelor. Povestiri de neurologie evoluționistă, care mi se pare a avea un titlu mai potrivit în română decât în engleză din care a fost tradusă (Strange Behavior: Tales of Evolutionary Neurology), a fost scrisă de Harold Klawans și publicată inițial în 2000, iar traducerea de la noi, scoasă din tipar în 2017, a fost realizată de Florin Tudose și s-a bucurat de ceva ce apreciez foarte mult: un control științific al traducerii (realizat de Andrei Dumbravă).

Cartea celebrului neurolog înseamnă o colecție de relatări ale unor cazuri pe care le-a avut sau pe care le-a studiat de la distanță, la colegii săi. Toate acestea au în comun faptul că au ridicat, la un moment dat, probleme serioase pentru înțelegerea umană (chiar și a specialiștilor – sau mai ales a acestora) legate de funcționarea creierului și modul în care bolile care-l afectează se răsfrâng asupra restului corpului sau se transmit membrilor familiei. Pornind de la ideea că creierele noastre s-au dezvoltat (deci noi, ca specie, am evoluat) datorită femelelor care rămâneau în peșteri să aibă grijă de copii (și să-i educe, să-i pregătească pentru viață teoretic și practic) cât timp masculii se aflau la vânătoare. Astfel, el înaintează premisa că locul unde ne aflăm astăzi, din punct de vedere al evoluției, se datorează într-o mai mică măsură bărbaților care au vânat și mai mult femeilor care au avut întotdeauna misiunea să crească noile generații.

Am aflat o mulțime de informații utile și fascinante citindu-l pe Klawans: de la ce presupune boala Parkinson și ce face gena responsabilă de coreea Huntington până la alimentația care poate înrăutăți niște simptome ale unor boli care altfel ar avansa extrem de diferit (boala Refsum). Mi-am reactualizat detaliile din generală și liceu despre adenină, citozină, guanină și timină, de exemplu, și cel mai mult la (re)înțelegerea acestor informații m-a ajutat punerea lor în context: împletirea observațiilor medicale și a simptomelor cu povestea de viață relevantă a pacientului, cu percepția de sine și-a afecțiunii pe care o poate pune bolnavul în cuvinte ulterior. În apărarea femeii cavernelor. Povestiri de neurologie evoluționistă este exact ce promite: o îmbinare a științei cu latura umană a perspectivei bolnavului și-a specialistului, dozate exact cât trebuie pentru a fi pricepută de un cititor cu capacități medii de înțelegere (adică așa, ca mine; eu am zburat peste unele pagini, la câteva paragrafe am recitit de 5-6 ori, din când în când m-am oprit ca să caut explicații mai simple pe internet).

Așadar, se poate. Trebuie doar să vrei, să fii curios să afli de ce nu suntem făcuți pentru a citi (și în nici un caz subtitrările filmelor), de ce uneori „uităm” de o extremitate a corpului și ne rupem câte un deget sau de ce căpătăm anumite „puteri” (care compensează altceva) după un accident care ne afectează la nivel neurologic.

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici.
Susține ancazaharia.ro pe Patreon și te înscrii automat în concurs.

Facebook Comments