Noaptea dintre lumi este scrisă de Irina Georgescu Groza și e un roman care a apărut anul acesta în colecția N’Autor a editurii Nemira, una dintre multele edituri care, în ultimii ani, dedică întregi rafturi de colecție autorilor români, mulți dintre ei debutanți, dar și scriitori consacrați, cunoscuți, publicați, însă cu toții foarte buni, care ar putea înlocui oricând autorii clasici din programele școlare neaduse la zi, cel puțin din punctul meu de vedere. 

Noaptea dintre lumi este o carte care te ia prin surprindere atât prin formă (structura în mai multe părți), cât și prin conținut: începe aproape banal, cu copilăria din anii ’80 ai unei fetițe care, pe lângă toate neajunsurile vremii, mai are de suferit și hărțuirea tuturor celor care se tem de ea sau doar vor să o batjocorească – toate acestea pentru că fetița s-a născut cu părul alb. Din a doua parte  ne apropiem însă de esența cărții, iar acolo ne dăm seama și că „așteptarea” a meritat. 

Pe un plan avem lumea reală, cu elemente istorice relevante: anchetele Securității, părinții ei, care plănuiesc să fugă din țară, cozile la care tineri și bătrâni se așază în speranța de a prinde portocale.

Pe de cealaltă parte, un fel de portal magic, o realitate paralelă, îmbunătățită, prin care se perindă fetița. E ca și cum ar trece în Narnia, doar că totul este amplificat: există pisici multicolore care îi țin de urât fetiței cât stă internată, viermi fosforescenți uriași care îi îndeplinesc dorințele – chiar dacă unele dintre ele sunt de-a dreptul macabre. 

Finalul cărții este o readucere la realitate as we know it, după o călătorie nebunească prin una paralelă, mult mai colorată, mai înfricoșătoare, care deseori seamănă cu primul roman al lui Flavius Ardelean, Îmblânzitorul apelor. La Flavius Ardelean avem apa care acoperă totul în urma unei ploi, la Irina Georgescu Groza există noroiul care izvorăște din adâncuri și acaparează totul, al cărui miros rece parcă poți să-l simți printre rânduri, fapt care doar te duce mai aproape de lumea nopții eterne din roman. 


Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici.

Facebook Comments