Manifestele sufragetelor a apărut în 2023 la editura Vellant, în colecția idei esențiale, în traducerea din engleză semnată de Deniz Otay. Cuprinde texte semnate de Barbara Bodichon, Frances Power Cobbe, Christabel Pankhurst, Emmeline Pankhurst, Annie Kenney, Flora Drummond, Eva Gore-Booth, Constance Smedley, Margaret McMillan, Maud Arncliffe-Sennet, Selina Cooper, Sophia Duleep Singh, Sylvia Pankhurst, Emily Wilding Davison, Millicent Garrett Fawcett.

O secțiune introductivă, necesară și explicativă, îi aparține Medeei Iancu. Textele celor de mai sus, prezente în Manifestele sufragetelor, au fost culese din articole de ziar, cărți, pamflete, afișe și documente publicate între 1869 și 1920. Selecția acestora a fost publicată inițial de Penguin Books în 2020.

Cum spuneam, introducerea în subiect, făcută de Medeea Iancu, este mai mult decât necesară pentru un cititor care poate nu este familiarizat cu mișcarea sufragetelor, cu istoria care „începe mereu în umbră și captivitate. În umbră și clandestinitate. În nevoie și revoltă. În trezire și revendicare. În oroare și speranță. În privilegiu și segregare.” (pagina 7)

Extrem de important de menționat: femeile cărora le aparțin textele din carte nu sunt „imaculate”, au avut viziuni deseori aproape contradictorii cu ce credem astăzi despre feminism și libertățile femeilor sau egalitarism. Unele susțineau măsuri pe care cred că astăzi le vedem diametral opuse bunelor intenții față de femei. „Mișcarea pentru Sufragiul femeilor a vizat cu precădere femeile albe, înstărite.” (pagina 8)

Cu toate acestea, acei pași făcuți de ele pentru o viață mai bună pentru unele femei au dus la pornirea unui mecanism greoi și încă nedrept, dar care a angrenat sfera social-politică înspre tot mai multe libertăți care s-au răsfrânt apoi și asupra grupurilor care nu fuseseră inițial vizate. Nu zic că e bine sau rău, ci doar că asta e istoria pe care ar fi bine să o cunoaștem – mai ales dacă vrem să facem mai bine.

Toate textele arată și demască, într-o formă sau alta, gândirea patriarhală ce determina misoginie și sexism, în vreme ce maternitatea și căsătoria rămâneau idealurile absolute visate de bărbați pentru toate femeile. Oricare altă ambiție era o amenințare la adresa patriarhatului, dar scuzele folosite de bărbați vizau aparenta lor dorință de a-și ști femeile liniștite acasă, alături de copii, având grijă de gospodărie, fără să se streseze cu chestiuni sociale ori politice. Oh, dragii de ei, cât de multe bune intenții!

Chiar dacă limbajul folosit reflectă această influență a patriarhatului și a epocii victoriene, avansăm cu lectura spre zilele noastre și descoperim și o schimbare în limbajul folosit, care devine mai precis, mai bine orientat spre soluții practice. Însă, exact așa cum subliniază Barbara Bodichon, „o categorie nereprezentată într-un guvern reprezentativ tinde să fie neglijată” (pag. 42). Votul, prin urmare, era absolut necesar, iar lipsa acestui drept nu era greșit etichetată ca „anomalie”.

Nici nu trebuie să fii susținător al vreunei mișcări anume ca să ai în casă Manifestele sufragetelor. Trebuie doar să vrei să pricepi, cu bune și cu rele, de unde venim și unde ne ducem ca societate care a avut și perioade foarte proaste pentru anumite grupuri și care a recuperat și a compensat când și cum a putut. Și încă o face. Așadar, avem cu toții de învățat din aceste idei esențiale, ca să fac încă o dată referire la colecția din care face parte cartea de față.

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea AICI. 

Facebook Comments