Viața prin lentile groase e scrisă de Luminița Rusu și a apărut în 2023 la Editura Paralela 45, în colecția Avanpost proză, și e una dintre acele surprize în fața cărora mă entuziasmez peste măsură. Pentru că nu m-am așteptat deloc ca romanul acesta să fie o călătorie atât de plăcută și o experiență atât de răscolitoare, inedită și totodată declanșatoare de amintiri legate de zeci de filme și cărți descoperite de-a lungul vieții mele, de parcă mi-ar fi vorbit despre o versiune uitată a mea. Sau poate una viitoare.
Rezumat
Mioara e medic de familie într-un sat destul de izolat și s-a îndepărtat de viața pe care o lăsa să se întrezărească realitatea de studentă, când era promițătoare ca un geniu, cu o relație pentru care era invidiată și un viitor care i se întindea generos în față. Acum trăiește cu micile bucurii rurale alături de un alt bărbat față de cel din studenție, au împreună trei copii mari și sunt forțați cu toții să navigheze printr-o nouă realitate: diagnosticul de cancer al Mioarei.
Doar că, după operație, Mioara se trezește în ceea ce pare a fi un univers paralel ideal și în același timp înfiorător.
Recenzie
Dacă te pasionează The Red Lamp Story de pe Reddit (dacă nu, o găsești explicată rapid pe TikTok), e foarte posibil ca-n acest roman să găsești destule elemente care îți vor aminti despre posibilitatea de a-ți duce viața liniștit, a te căsători, a face copii pe care să-i vezi crescând, totul pentru ca într-o zi să descoperi că absolut tot ce ai trăit în ultimii mulți ani a fost pură iluzie. Nu știu de ce, poate din cauza mediului spitalicesc, Viața prin lentile groase mi-a amintit vag și de A Cure for Wellness, precum și de Muntele vrăjit, care a inspirat filmul anterior menționat, dar și de Shutter Island – carte și film deopotrivă.
Viața prin lentile groase reușește, în doar puțin peste 130 de pagini, să abordeze și să dezvolte o mulțime de subiecte interesante: ratarea profesională și alegerile personale, familie versus carieră, sănătatea versus sistemul medical, fidelitate versus căsnicie și prietenie.
Înainte de a ajunge la jumătate, autoarea deconstruiește tot ce te-a făcut să crezi până-n acel punct, răstoarnă ordinea lumii conturate atât de credibil și o face într-un mod atât de bogat ca imagini, experiențe și stări, încât nu m-am putut abține să nu mă gândesc la ce film reușit ar ieși dacă ar decide cineva să-i facă o adaptare cinematografică.
Vreme de zeci de pagini m-am întrebat cât e oniric și cât nu, asta până am înțeles ce planuri paralele se suprapun, am intuit realismul magic înainte să-l văd… până am mai avansat cu lectura și-am înțeles că nu pricepusem nimic, romanul acesta nu a fost deloc despre ce am crezut eu, ci despre cu totul altceva, la vedere și totuși ascuns, imposibil de detectat de la început, dar care face ca finalul să fie exploziv și revelatoriu, emoționant până la durere când vezi cum oferă plot twist după plot twist și cum nimic nu-i ce pare a fi.
Nu am cuvinte ca să recomand îndeajuns Viața prin lentile groase, dar mi-aș asuma riscul de a vă îndemna să-i acordați puțin timp și răbdare. M-ar bucura ca apoi să aflu în câte feluri v-a rănit și vindecat pe parcurs.
Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea AICI.
Leave a Reply