Oamenii: scurtă istorie despre cum am stricat totul este un volum apărut în 2019 la editura Trei și e excelent scris de Tom Phillips, autor care încearcă să dovedească faptul că o dăm în bară, individual și colectiv, foarte des. Că nu suntem atât de speciali pe cât ne indică motivaționalele, nici pe cât încearcă să ne impulsioneze istoria învățată în școală. Cred că faptul că e totul atât de amuzant e doar un bonus nesperat, accentul ar putea să cadă doar pe cât de multe stricăm și tot ar fi destul.
Cu un simț al umorului pe care l-am apreciat și la Mary Roach când scria despre Viața secretă a cadavrelor sau la Caitlin Doughty când întreba O să-mi mănânce pisica ochii?, autorul cărții de față ne face o rapidă și eficientă trecere prin istoria noastră mai puțin măgulitoare, expunând comportamente excentrice, parcă deloc gândite, subliniez acest deloc, ale unor indivizi sau grupuri căzute în capcana deținerii puterii (de la bărbatul beat care, la volanul unei mașini, a reușit prin anii ’70 să distrugă singurul copac de pe o rază de 400 de kilometri și până la bătălia de la Caransebeș, din 1788 – când armata austriacă a luat bătaie în ciuda faptului că adversarii n-au apărut pe câmpul de luptă).
Oamenii sunt niște ființe ale naibii de alunecoase – spun asta în contextul întâlnirii în carte a menționării efectului cobra („Ca măsură de control a dăunătorilor din Delhi, guvernul britanic a oferit o recompensă pentru cobrele moarte. În consecință, oamenii creșteau pur și simplu cobre ca să ceară recompensa. Așa că britanicii au renunțat la recompensă. Lumea a eliberat cobrele inutile. Rezultatul: și mai multe cobre.”). Însă Oamenii nu este doar despre eșecurile în masă, ci și despre cele ale unor conducători care au fost atât de absorbiți de propria persoană, încât au neglijat absolut totul în jur (Țarului Petru al III-lea îi plăceau atât de mult soldățeii de jucărie, încât nu s-a putut dezlipi de ei ca să-și consume căsătoria cu Ecaterina cea Mare. Se pare că a trimis în fața Curții Marțiale un șobolan, la un moment dat, pentru că „l-a găsit rozând-i una dintre jucării”).
Obiceiurile mai puțin cunoscute ale lui Hitler, poliapa, razele N, acestea sunt doar câteva dintre motivele suplimentare pentru care Oamenii trebuie citită, pentru doza de medicament dulce-amar care te trezește la realitate dacă trăiești în filmul care-ți confirmă că suntem grozavi și indispensabili planetei. Oh, o altă carte care te scoate din grandomanie poate fi asta. Și e o carte de ajutor pentru viitor, așa cum sunt mai toate cele care iau la disecat trecutul.
Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt; găsești cartea aici.
Leave a Reply