Am primit cartea asta de la o prietenă care o ținea necitită de când o cumpărase, adică de acum exact zece ani, și care a zis că nu i-a venit niciodată să o citească. Ce-i drept, nici eu n-aș fi remarcat-o în vreun anticariat și altfel nu aș fi citit-o neobligată. Așa am început-o dintr-un fel de respect față de prietena mea. De fapt, din respect am deschis-o și am citit primul rând.
Apoi am început să o citesc și cititul a curs natural, lent, melancolic ca personajul principal al cărții, Miranda, un personaj de o tristețe copleșitoare, în care eu am bănuit o vreme, până să mă prind care-i treaba cu cartea, că se complace. Apoi am pătruns mai adânc în poveste. De fapt, nu în poveste – care nu există propriu-zis, ci mai degrabă în starea personajului, a cărții, poate chiar a autoarei.
Insist pe acest „de fapt”, care-mi devine un refren al recenziei; nu că aș fi indecisă (ba da!), nu că nu-mi găsesc cuvintele potrivite (ba da!), ci (mai ales) pentru că acest „de fapt” anterior menționat ar putea caracteriza întreaga carte. Crezi că un lucru stă într-un anume fel și, aparent, chiar așa este.
Apoi începi să diseci trăirile Mirandei sau ale tatălui său – fascinant și fabulos personaj, tăcut și întunecat, prezent și absent deopotrivă, față de care fiica lui nutrește niște sentimente care nu îți sunt pe deplin clare nici la final. Un traducător al Metamorfozelor lui Ovidiu care este, probabil, un fel de Zeus care cucerește și posedă muritoarele șterse, așa cum este și Miranda, care ba îl compătimește, ba îl sărută pe buze în somn și experimentează toate stadiile disperării când el nu se mai dezlipește de paharul de tărie în care îneacă, pe cât poate, viața trăită într-un eșec pe care nimeni nu îl recunoaște, dar pe care toți îl știu.
Printre altele, m-am apucat de fumat se vindea acum zece ani cu ziarul Cotidianul, deci numai prin anticariate dacă mai e de găsit, dar vă recomand să nu o ignorați dacă dați de ea, ba chiar să iertați și micile scăpări ale traducerii – e o carte vândută cu un ziar, totuși, a cărei idee principală și al cărei conținut depășesc inconvenientele cauzate de astfel de detalii, de-a dreptul banale în acest caz. Sper să aibă parte de o nouă traducere și să apară într-o ediție cu copertă pe măsura conținutului cândva în viitorul apropiat, ca să ajungă la cât mai multă lume!
Leave a Reply