Ca de fiecare dată, încep cu ce nu-mi place: titlul din engleză este Breasts and Eggs, extrem de potrivit cu ideea cărții, pe când la noi a fost tradus ca Povești de vară, ceea ce-l face pe cititor să se aștepte la ceva proză scurtă ușurică de la Mieko Kawakami. Și nu este deloc cazul. Nu-s nici povești, nici de vară. Nici textul de pe coperta a patra nu redă, din punctul meu de vedere, complexitatea din interior. Avem de-a face cu un roman cu o temă dificilă, grea, care explorează diferite dimensiuni și aspecte ale eticii reproducerii umane.

Așadar, romanul de față nu mi s-a părut prea unitar, însă acesta nu este neapărat un lucru rău. Au fost schimbări de la o parte la alta, de la o etapă la alta, iar acestea au fost complet neașteptate. Ceea ce cred că-i un lucru bun, altfel am vorbi despre romane cu o acțiune previzibilă. Începând cu câteva trepte ale feminității, venind în valuri lente sau agresive, cu clipe de disociere care te crispează pe tine, cititorul, romanul tratează amplu asupra femeilor care își fac griji pentru sânii care nu mai arată ca altădată, în vreme ce adolescența este vârsta la care se acordă atenție sporită schimbărilor, aparatului reproducător, menstruației și ovulației, în care sensul cuvintelor care desemnează toate aceste lucruri capătă o altă greutate, ce dublează modificările concrete, practice, punctuale.

Pe tot parcursul romanului avem femeile puse față-n față cu sărăcia, și ea în diferite forme: financiară, emoțională, sentimentală, sexuală chiar. Ce e evident este că vorbim de o proză dinamică și cu o formă la fel de incompatibilă cu plictiseala: în prima parte sunt inserturi din jurnalul unei fete care se simte copleșită de faptul că se transformă în femeie și că nu are cu cine vorbi despre toate fricile pe care le aduce acest lucru, blocată în sărăcie alături de o mamă interesată doar să oprească trecerea timpului asupra propriului corp. Toate acestea urmate din umbră și de condiția femeii în viziunea religiei (e un fragment revoltător despre cum o femeie trebuie să se reîncarneze în bărbat ca să devină Buddha, pentru că altfel este murdară) sau în perspectiva educației (cum tinerele din China și Coreea merg în Japonia pentru a-și îmbunătăți viața pentru că acasă li se spune că „facultatea nu-i pentru femei”).

Violența și toate lucrurile pe care trebuie să le faci ca să supraviețuiești te urmează la fiecare pas, la fel ca mamele adolescente care dau mai departe aceeași moștenire către fiicele lor, în timp ce sângele menstrual formează pe lenjerie o hartă a unor locuri pe care cele mai multe nu le vor putea vizita niciodată. Pe lângă toate acestea, o analiză empatică a felului în care se schimbă corpurile, cu tot ce câștigă și pierd ele, în funcție de situațiile prin care trec (naștere, depresie, boală, bătrânețe), a sexului într-o relație, reconectarea cu cineva după mult timp, descoperirea sau redescoperirea unui om nou, a cărui dispariție din viața ta nu o mai regreți, fațetele maternității (problematica femeii care decide să aibă singură un copil, cu sau fără folosirea unui donator de spermă, anonim sau nu, ori în cazul cuplurilor de același sex, plus prejudecățile care însoțesc fiecare dintre aceste situații).

În Povești de vară, pe un frig care mușcă din buzele oamenilor și cu Kurt Cobain pe fundal, întretăiat de cadre onirice, trecutul se întoarce în forme doar parțial cu sens, valorile se schimbă odată cu lumea, iar relațiile dintre femei par să fie, în cele din urmă, doar o competiție pentru confirmare, asemănătoare validării (posibil anonime) de pe social media.

Deloc în cele din urmă, etica reproducerii umane ocupă o mare parte din roman – și o face într-un mod care are sens, cu argumente, pentru oricare dintre taberele în care te-ai putea afla. Din loc în loc, explicit sau nu, familia este expusă drept rădăcina întregii suferințe, viața ca un pariu, iar aducerea pe lume a unui copil ca pe un pariu făcut cu viața altcuiva, om distinct asupra căruia poate că n-ar trebui să ai vreun drept. Pe final, în acest context, o altă rupere de ritm se face cu o narațiune ca dintr-un basm de frații Grimm. La fel de binevenită și apreciată ca fragmentele de jurnal de la început.

Pe alocuri am pus sub semnul întrebării traducerea, sunt multe sintagme care mi-au sunat a fi traduse mot a mot din engleză, deci integrate nenatural în narațiunea în română, aproape de parcă raining cats and dogs ar fi fost transpus drept plouă cu câini și pisici. Nu chiar așa, dar pe aproape (un „morman de rahat” la un moment dat, un „am avut menstruația” sau „Obrajii și extremitățile îmi zvâcneau cu febră nepotolită.”), însă fără o frecvență care să le facă deranjante și să eclipseze bucuria lecturii. Un roman foarte util pentru o privire amplă aruncată eticii reproducerii (asistate) și pe care-l voi recomanda multă vreme de acum încolo.

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt, găsești cartea aici.

Facebook Comments