Învelit în propriul corp mi-a plăcut foarte mult, am citit-o dintr-o suflare și părerea mea despre scrisul autoarei s-a dus iarăși sus de tot; coborâse când am citit Dorm, dar stau cu tine, care nu mi-a plăcut dintr-o serie de motive subiective – prea mult lacrimogen și hormonal de la o proaspătă mamă care nu mai vede nimic altceva în jur decât propriul urmaș.

Învelit în propriul corp a apărut la editura Cartea Românească în 2016. E nou-nouță, cu copertă la fel de frumoasă ca toată colecția de poezie de la editura asta și reprezintă a cincea carte a Denisei Duran.

Spre deosebire de cartea precedentă (unde primau sentimentele materne, o grijă excesivă, o duioșie aproape enervantă și entuziasm pentru fiecare detaliu pe care eu nu l-am considerat neapărat relevant), aici avem o carte scrisă de o femeie care își asumă acest rol în primul rând. Este iubită, se comportă ca o iubită, este conștientă de farmecele sale, de dorințe, de vulnerabilitățile în fața partenerului și a lumii.

Dorul, durerea, tristețea pasageră și bucuriile de moment se împletesc într-o tiradă de versuri excelente; scurte și concise, ușor voalate și totuși la obiect: Merg prin dimineața lipicioasă/ de parcă aș avea un prosop ud pe față. (pag.14)

Mi s-a părut și mai curajoasă, și mai umană decât amintita carte precedentă, este mai sinceră cu cititorul, este un fel de confesiune a unei persoane care marchează treptat trecerea prin niște etape distincte din propria-i existență, mereu întretăiată de viețile celorlalți, iar asta o face cu atât mai interesantă.

Bucățile de viață cu care vine în contact reușesc să alcătuiască un nou sens, pe care ea îl trăiește cu suișuri și coborâșuri și cu sinceritatea pe care am apreciat-o atât de mult. Denisa Duran demonstrează că, pentru o mamă, există viață de femeie și după primii ani de viață ai copilului – iar transformarea acestei experiențe în literatură este un gest de bunătate față de noi, cititorii și restul lumii.

 

Facebook Comments