Stai jos sau cazi este microromanul publicat de Bogdan Munteanu în colecția n’autor a editurii Nemira în februarie 2022 și vine la mai bine de cinci ani după apariția volumului de povestiri publicat tot la Nemira și numit Ai uitat să râzi.
Cartea asta mi-a plăcut pentru naturalețea cu care curge narațiunea, pentru relaxarea pe care o asociez cu o oarecare acceptare – din care sigur că se naște și mult umor; mi-a plăcut că e fragmentară, axată pe dialog și descrieri succinte, aproape ca o piesă de teatru – asta pentru că eu consider că nici nu avea nevoie de mai mult „balast”, a transmis enorm tocmai prin faptul că permite să te pui cu ușurință în locul unuia sau mai multor personaje.
Ca să înțelegeți de ce mi se pare important că a apărut acest volum, vă spun pe scurt despre Stai jos sau cazi: un bărbat de 40 ani își dă seama că poate a venit momentul să accepte epilepsia cu care conviețuiește și pe care ba o ascunde, ba o tratează ca și cum nu ar fi nimic, riscând astfel să fie și mai expus unor pericole cât se poate de concrete, incluzând căderile „necontrolate” sau accidentările care pot decurge de aici. Conștientizarea asumării acestei particularități a stării de sănătate este declanșatorul și pentru acceptarea celor din jur, se pare, dincolo de mirare, teamă și alte stări prin care trec și „spectatorii” vieții personajului principal, deopotrivă cu el, la fel de surprins și revoltat până să ajungă împăcat și responsabil față de sine și de diagnosticul pe care îl are.
Ce vreau să spun prin titlul recomandării mele de astăzi?
Că acest microroman e reminderul că e perfect în regulă să fii oricum ți se întâmplă să fii: cu probleme de sănătate care să te afecteze pe unul sau mai multe planuri, că e în regulă să alegi să vorbești sau nu despre ce te scoate din ceea ce mulți consideră a fi „norma”: o afecțiune, o caracteristică, o particularitate mentală sau poate un „banal” șchiopătat. Chestia e – și o știți deja – că a nu te încadra în standarde e o chestiune subiectivă, problema mea poate să ți se pară o banalitate dacă te-ai confruntat cu ceva mai grav sau dacă ai trecut ușor prin ceva identic sau, dimpotrivă, să pară un monstru și o cale fără scăpare dacă nu ai fost expus, direct sau indirect, la ce presupune realitatea mea.
În acest context, mi se pare cu atât mai potrivit acest Freudian slip cu care mă confrunt când trebuie să zic repede titlul cărții și-mi iese „Stai jos sau râzi”, că amestec cu Ai uitat să râzi, semnată de același autor. Și are sens și să stai jos sau să râzi, mai ales dacă ai citit cartea.
Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici.
Leave a Reply