A apărut, în sfârșit, a doua parte a trilogiei Ultimul Împărat Nemuritor, și-anume Cartea Ielelor. Un roman la fel de spectaculos cum e și Cartea Blestemelor (despre care am scris aici); pe amândouă le-am devorat în doar câteva zile de la apariție, deci am dat gata Cartea Ielelor acum vreo lună, după care m-am tot gândit cum să scriu ca să reușesc să-i fac dreptate într-o lume în care nu cred că mai atrage atât de mult ideea de basm, din păcate. Continue reading
Tag: Andrei Ruse
Ah, iar e 24 ianuarie, iar suntem mândri peste măsură cu faptul că s-a întâmplat să ne naștem și să trăim aici, în România, și nu în altă parte. Înțeleg că ne găsim motive să înălțăm ode trecutului, dar pentru mine e valoros să susțin prezentul: mergând la filme românești, ascultând muzică de la Aeon Blank, byron, Carla’s Dreams, bântuind Instagramul în căutare de artiști vizuali care acum își conturează un stil și o direcție, mergând la teatru, ieșind la vânătoare de performance-uri de poezie, dans și tot ce mai fac „românii noștri” când nu ne referim la ei în sens peiorativ, dezicându-ne de „Românica” și insistând că „la noi nu se întâmplă nimic”. Se întâmplă, vă rog să mă credeți – ba nu, ca de obicei, să nu mă credeți, ci să ieșiți și să căutați, să citiți, să vedeți și să descoperiți ce înseamnă concret nimicul acesta mult prea des invocat. Apoi devine treaba voastră să decideți ce vă place și nu din acest „nimic”. Eu îmi fac treaba de a vă îndemna spre 24 de scriitori români (e evident de ce azi și de ce 24), predominant prozatori, într-o listă care nu se vrea top și care este – cum altfel? – subiectivă până într-un capăt și înapoi.
Dau acest titlu recenziei mele parafrazând replica unui personaj din cartea de față: „Iar viața noastră-i doar o frântură în timpul lumii fără de margini” pentru că vorbim aici, în primul volum din seria Ultimului împărat nemuritor, despre un timp magic și o lume vecină cu tărâmuri fermecate, acolo unde totul e posibil. Și pe care o crezi de la primul până la ultimul cuvânt.