Omul-simbol al unui oraș reprezentativ pentru istoria personală

Rareori reușește un roman să mă țină într-o emoție relativ constantă cap-coadă, iar acesta este încă un criteriu după care evaluez ceea ce citesc. În cazul de față, de Constantin m-am apucat pentru că două apropiate citeau volumul de debut al autorului, iar eu doar asta aveam în casă și voiam să încerc din entuziasmul lor.

Continue reading “Omul-simbol al unui oraș reprezentativ pentru istoria personală”

Să plângi până se duce toată ura și rămâne doar milă

Încă nu am apucat să citesc Ierbar, așa că îmi era mult mai familiar Andrei Dósa ca poet, însă prin Multă forță și un dram de gingășie a reușit un roman care mă face să-l văd drept scriitor complex și abil de-acum înainte. Nu că aș fi avut dubii din poezie, însă știți că se zice că nu le poți face bine pe toate. Se pare că Dósa se numără printre excepții și, dacă Multă forță și un dram de gingășie e de inspirație autobiografică, felicit deciziile luate de-a lungul vieții pentru a se ajunge aici. Continue reading “Să plângi până se duce toată ura și rămâne doar milă”

Să ne fie la toți la fel de rău

Să ne fie la toți la fel de rău este noul roman al lui Adrian Șchiop, a apărut în 2021 în colecția „Ego. Proză” a editurii Polirom și reia, se pare, temele din Soldații. Poveste din Ferentari, cartea care stă la baza filmului regizat de Ivana Mladenović și lansat în 2017 – și pe care recomand să-l (re)vedeți pe Netflix, mie mi-a revelat un actor uimitor, pe Vasile Pavel. Asta pe lângă povestea care curge frumos, natural și incomod pe alocuri, exact așa cum trebuie să fie o carte mare sau, în acest caz, și-un film. Continue reading “Să ne fie la toți la fel de rău”