Femeile şi pierderile lor, pasul necesar spre metamorfoza vrăjitoarelor

Pe Mariana Enriquez cred că tot prin Iocan sau Dilema veche am descoperit-o, şi-atunci am pus repede pe lista interminabilă cu cărţi de citit viaţa asta şi Ce-am pierdut în foc, volumul ei cu 12 proze scurte formidabile şi întunecate, apărut în 2016 în original şi în 2017 la noi, în traducerea-emblemă a lui Marin Mălaicu-Hondrari. Nu ştiu ca la noi să se fi tradus şi altceva, însă aştept cu nerăbdare să mai descopăr numele acestei autoare pe vreo nouă apariţie din librării pentru că m-a convins şi m-a readus într-o zonă care îmi era oarecum familiară în copilărie şi adolescenţă: împletirea în detaliu, cu atenţie, a realului şi fantasticului negru, a superstiţiei celor ce nu par să înţeleagă cu logica inefabilă a traumei absolute, a omorului şi-a fricii în stare pură, concentrată. Continue reading “Femeile şi pierderile lor, pasul necesar spre metamorfoza vrăjitoarelor”

Cerul care se ascunde de zarva ferestrelor

Poet, prozator şi dramaturg spaniol foarte cunoscut, Federico Garcia Lorca s-a născut în 1898 în regiunea Granada, iar la doar 38 de ani a fost ucis în timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939). După o experienţă de vizitare a New York-ului, în urma căreia am citit că nu a reuşit să înveţe limba engleză, a rămas cu o impresie mai degrabă neplăcută şi o imagine sumbră a metropolei, totul concretizat apoi în versurile încărcate de simboluri şi metafore din volumul de faţă, apărut la noi în 2020 în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari. Continue reading “Cerul care se ascunde de zarva ferestrelor”

26 000 de kilometri de visat la întoarcerea acasă

Au fost trei ani în care am lucrat ca librar – aşa a ieşit Jurnal de librar, în 2017 – şi în tot acest timp am vândut o categorie de cărţi pe care mi-am promis atunci să nu le citesc vreodată: jurnalele de călătorie. Mă săturasem de aceleaşi tipuri de persoane care cereau aceleaşi Oyibo şi Vând kilometri. Şi cărţile lui Sega, erau şi ele „la modă” pe-atunci, deşi pe acelea le-am citit imediat ce au apărut, totuşi păstrând convingerea că nu mai repet experienţa, că nu e pentru mine să aflu ce au făcut alţii pe un drum pe care poate există şanse să ajung singură cândva. Continue reading “26 000 de kilometri de visat la întoarcerea acasă”