Nu mi-am omorât bărbatul

Liu Zhenyun a scris Nu mi-am omorât bărbatul de parcă ar fi făcut întâi o vizită prin instituțiile românești ale statului, înșirând apoi evenimente demne de teatrul absurdului într-o carte care mi-a amintit de bancul acela cu vecinul care sună să denunțe existența unor bijuterii în lemnele și grădina cuiva, iar Securitatea vine și îi taie lemnele și sapă grădina omului. Nu sunt bună la spus bancuri, așa cum nici Li Xuelian, personajul principal, nu e bună la a-și rezolva o problemă pe care i-o aduce apariția celui de-al doilea copil: încercarea de a-și determina fostul soț, prin lege, să se căsătorească iar cu ea. Am putea fi tentați să zicem că e aproape romantic și chiar așa ar fi dacă Li Xuelian nu ar face asta cu scopul de a divorța iar, „pe bune” de această dată, de vreme ce ea consideră divorțul inițial o minciună. Continue reading “Nu mi-am omorât bărbatul”

lectură în dialog | Ismail Kadare – Palatul Viselor

Dragoș Preutescu și Anca Zaharia și-au dat seama, ca mulți alții înaintea lor, că degeaba citești dacă nu începi să și discuți despre cărțile astfel descoperite, prin urmare începem o serie de recenzii altfel: alegem o carte, o citește fiecare dintre noi, iar dialogul rezultat (care deseori începe chiar înainte de a ajunge la finalul cărții) îl citiți aici, în rubrica Lectură în dialog. Astăzi vă arătăm ce am discutat după ce am citit Palatul Viselor, scrisă de Ismail Kadare, și vă invităm și pe voi să ne „întrerupeți” cu idei noi, întrebări sau concluzii. Continue reading “lectură în dialog | Ismail Kadare – Palatul Viselor”