Viața ca un buton de pauză între apropieri

M-am apropiat de Robert Negru și de Alexei Toma, personajele romanului lui Bogdan Răileanu, cu un grad ridicat de precauție, neavând experiența vreunei prietenii din copilărie sau adolescență care să mă fi marcat pe mine atât cât ar fi trebuit pentru a înțelege pe deplin necesitatea recuperării unui timp pierdut în relația cu un apropiat pe care viața și vremurile îl duc, treptat, tot mai departe.  Continue reading “Viața ca un buton de pauză între apropieri”

Michel Houellebecq, definiția incorectitudinii politice

Nu mai știu când l-am descoperit pe Houellebecq, au trecut niște ani, iar eu eram prin facultate. Nici nu mai țin minte ce-am citit, deși cred că era Platforma. I-am mai citit câteva romane, m-au dezamăgit poeziile, dar rămâne printre prozatorii contemporani pe care îi prefer. Cu Supunere și Serotonină doar mi-am reconfirmat părerea bună pe care o am despre scrisul lui Michel Houellebecq. Continue reading “Michel Houellebecq, definiția incorectitudinii politice”

Cartea care mi-a arătat cât de greșit e să ai așteptări

Nu aveam de gând să scriu despre cartea asta, pentru că-s de părere că, dacă nu îmi place ceva, să nu fac efortul de a spune asta și de argumenta – un fel de încercare (ba nu, reușită, că vine natural, fără forțări) de a mă axa pe pozitiv și plăcut. Dar mi-a recomandat-o Iulia, prietenă dragă, Continue reading “Cartea care mi-a arătat cât de greșit e să ai așteptări”