„Unei pânze de păianjen nu i se poate cere să-şi aleagă victima.”

Am aflat despre romanul lui Fernando Aramburu înainte de a-l asocia cu imaginea copertei şi înainte de a şti editura la care a apărut, dovedindu-se a fi una dintre acele cărţi a cărei faimă o ia înaintea autorului, a imaginii, a temei chiar. Devenind, cum a fost Patria pentru mine, romanul acela pe care trebuie să-l ai şi să-l citeşti şi-atât. Cum schimbă el viaţa cititorului apoi? Bine-bine, ce treabă mai are autorul cu asta? Doar rămâne de văzut, de parcurs rând cu rând, pagină cu pagină până treci de cele peste 700 pe care le are Patria şi până ajungi să decojeşti din tine straturi de stereotipuri, convingeri patriotice, naţionaliste, religioase, unul câte unul până la o probabilă dispariţie a acestora. Continue reading “„Unei pânze de păianjen nu i se poate cere să-şi aleagă victima.””

Înotând spre casă în fragilitate şi disperare continuă

O proză „stranie, insuportabil de tristă”, cum bine punctează The Washington Post, este acest roman scris de Deborah Levy şi apărut la noi în 2019 la editura Litera, în traducerea Irinei Negrea. O carte a cărei tristețe se insinuează în cititor ca o scrisoare de adio a unui om care își încheie socotelile cu viața și care dă mai departe, către cititorul întâmplător al biletului, senzația de inutilitate, fragilitate umană și disperare continuă. Continue reading “Înotând spre casă în fragilitate şi disperare continuă”

Vieţile celorlalţi, un comentariu neîndurător la propria existenţă

Schiţă este relatarea unei secvenţe de viaţă care are loc între două drumuri cu avionul, pe ruta Londra-Atena şi retur, ca două margini ale unei felii de prăjitură cu umplutură nedefinită, din care se întrezăresc pe alocuri componente inevitabile: întâlniri ale naratoarei cu diverşi bărbaţi (de care, important de menţionat, nu se simte atrasă, dar cărora nu reuşeşte să le transmită acest lucru) şi convorbirile care însoţesc firesc aceste intersectări fără miză aparentă, căci vorbim doar despre singurătăţi care nu se aseamănă între ele, dar care se lovesc unele de altele, găurind şi mai mult scutul prin care un individ a ales să se protejeze de pericolul de a mai iubi şi a mai avea din nou încredere în cineva. Continue reading “Vieţile celorlalţi, un comentariu neîndurător la propria existenţă”