Tag: editura nemira (Page 1 of 9)

„Holly” și respectabilii care consumă carne umană

01/07/2024 / Anca Zaharia / 0 Comments

Nu mai țin minte în ce carte de Stephen King am descoperit-o pe Holly Gibney, dar știu sigur că m-am gândit de multe ori la ea, că visam la o carte pe care am tot așteptat-o: una în care centrul atenției să fie Holly, care a devenit rapid unul dintre personajele care mă inspiră și mă motivează cel mai mult.

Holly e atentă la detalii, se ține la distanță de oameni și de distragerea pe care aceștia o constituie, își învinge fricile și are, per ansamblu, acel vibe pe care eu îl consider foarte cool. Și care altora le-ar părea de tristă, știu. Continue reading

Secretele unei relații armonioase și durabile

05/06/2024 / Anca Zaharia / 0 Comments

Am început Noi: secretele unei relații armonioase și durabile (editura Nemira, imprint Orion, publicată în 2024 și tradusă în română de Carmen-Iulia Bourceanu), de Terrence Real, cu zero așteptări, și cred că e destul de înțelept că am făcut acest lucru. Mi-am tot confirmat pe parcurs și voi detalia imediat motivele. Nu știam nimic despre autor, dar am aflat apoi că e destul de „la modă”, cu experiență de peste două decenii ca terapeut specializat în consilierea cuplurilor aflate în pragul despărțirii, fiind totodată și scriitor și conferențiar internațional. De înțeles, în lumina acestor detalii, faptul că Bruce Springsteen semnează cuvântul-înainte (unul destul de plictisitor, care nu cred că face dreptate cărții).

Știam doar că m-au intrigat „secretele unei relații armonioase și durabile” de pe copertă și-am vrut să văd cum arată o relație decentă din perspectiva autorului și ce anume a făcut cartea asta să fie bestseller The New York Times și The Wall Street Journal. Continue reading

„Fără instrucțiuni de folosire”, o unealtă multifuncțională de autocunoaștere

21/03/2024 / Anca Zaharia / 0 Comments

Pe Ioana Burtea am descoperit-o în DoR și am citit-o cu ceva foarte apropiat de obsesie, deși poate că mai potrivit ar fi să-i spunem fascinație. Mai ales pentru cât de coerent a reușit mereu să scrie și despre cele mai grele subiecte, încât uneori chiar am confundat-o cu detașarea absolută care mi-ar fi fost și mie necesară în unele clipe din viață.

În cele din urmă, citind și Fără instrucțiuni de folosire, volumul de eseuri care reprezintă debutul autoarei, mi-am zis că e clar că tot ce-am remarcat la Ioana Burtea sunt semne ale unui bun profesionist: lucrurile despre care scrie, pe cât de nedigerabile și dure, sunt făcute accesibile unui grup uriaș de cititori care, chiar provenind din medii diferite, pot pătrunde atât în universul obiectiv ilustrat, cu date și statistici și context social, cât și în cel personal, cu dureri, revoltă, pasiune și luptă.