Fiică sau mamă? Femeie, iubită ori soţie?

Dacă am lua o foaie şi-ar trebui să scriem pe ea, poate şi doar să enumerăm, fără a dezvolta, ce înseamnă o femeie, încercând să îi facem un portret cât mai cuprinzător, ştim deja că cei mai mulţi dintre noi s-ar rezuma la doar câteva aspecte ale persoanelor dragi: pe mame le-am vedea ca dătătoare de viaţă, mereu prezente pentru copil şi nevoile acestuia, mereu puternice; pe fiice probabil că le-am vedea fragile, indiferent de vârstă şi ocupaţie, întotdeauna gata să mai primească un borcan cu dulceaţă făcut de părinţi; pe iubită am descrie-o prin prisma sexualităţii, iar pe soţie aproape contrar, anulându-i, negându-i în ochii privitorului altă calitate decât cea pe a unei persoane care aparţine cuiva, care nu mai poate decide doar în nume propriu, ci care trebuie să fie un sprijn pentru partenerul cu care este aproape obligatoriu să împărtăşească opinii şi să construiască un viitor care să nu-l excludă şi să nu-i conteste calitatea. Continue reading “Fiică sau mamă? Femeie, iubită ori soţie?”

3 serii de ficțiune de citit într-o săptămână

Indiferent de motivele pentru care stăm în casă, oricare ar fi cauzele care ne îndreaptă atenția spre cărți mai degrabă decât spre altceva (filme sau plimbări în parc, cine știe?), m-am gândit să vă recomand trei serii care pot fi citite cu cea mai mare plăcere și cu o rapiditate care poate să vă facă să nu vă mai recunoașteți în cititorul care până mai ieri trăgea trei luni de o carte de 150 de pagini. Asta pentru că, citindu-le și eu, la rândul meu, mi-am dat seama că nici nu simți când, prins în evenimentele care se desfășoară tot mai alert de la o pagină la alta, treci de la un volum la celălalt. Continue reading “3 serii de ficțiune de citit într-o săptămână”

Să nu râzi, să nu plângi; dar înțelegi oare?

A fost o vreme — îndelungată chiar — când căutam cărți despre părinți, copii și relația dintre ei. Nu știam ce întrebări să-mi pun sau ce așteptări aveam de la carte, dar țineam neapărat să aflu răspunsuri care să-mi ușureze viața. N-am găsit atunci acele cărți care să mă și mulțumească, dar în ultimii unu-doi ani am recuperat din plin cu cărțile Tatianei Țîbuleac sau cu cele trei citite nu de mult, toate scrise tot de autori români, despre femeia ultimului secol la noi. Să nu râzi :(( a apărut recent la editura Trei. Continue reading “Să nu râzi, să nu plângi; dar înțelegi oare?”