Tu ce citești azi?

Tag: editura Trei (Page 1 of 8)

Realitatea sfântă a prezentului

Soarele negru este romanul care încheie trilogia familiei și-a memoriei pe care Bogdan-Alexandru Stănescu a început-o în 2017, odată cu publicarea cărții Copilăria lui Kaspar Hauser (pe care am încercat să vă conving să o descoperiți prin recomandarea de aici) și a continuat-o cu Abraxas, apărută în 2022 (am scris aici despre ea).

Dacă îmi permiteți un mic spoiler, Soarele negru este, de fapt, romanul pe care îl scrie personajul narator și din care chiar citim câteva pagini de istorie – împletită cu una alternativă, așa cum avem pe tot parcursul romanului lui Bogdan-Alexandru Stănescu, de la un capăt la celălalt. Aici, excepționalul răsare din banalul absolut, iar magicul este parte din cotidian. Continue reading

„Există ceva mai rău decât să-ți pierzi libertatea: să pierzi gustul ei.”

Mereu cu gândul la ea, scrisă magistral de Jean-Baptiste Andrea și câștigătoare a Prix Goncourt în 2023, a apărut la noi la Editura Trei anul trecut, în 2024, în traducerea din limba franceză a Mihaelei Stan. Și se numără, chiar dinainte să ajung la final, printre acele mari cărți cărora le sunt profund îndatorată pentru schimbarea în bine a cititorului și, prin extensie, a lumii.

Continue reading

Totul e în regulă în mine și în lume

Totul e în regulă în mine și în lume e cea mai nouă carte a Petronelei Rotar, publicată în 2024 la Editura Trei, la cinci ani distanță de la Ajută-mă să nu dispar (despre care am scris aici) și e titlul despre care aș zice că reprezintă fâșia de aur lichid care se întărește treptat printre fragmentele și versiunile de viață din celelalte cărți ale autoarei, e firul care unește totul în forma cea mai unitară, deși continuu perfectibilă, cea mai plină de compasiune față de sine și de lume, după cum devoalează și titlul.

O declarație de dragoste și înțelegere pentru sine și ceilalți deopotrivă, precum și un mare exercițiu de a vedea binele de dincolo de răul care de multe ori a părut absolut și etern (și chiar a fost, în acele momente), ba chiar un exercițiu de recunoștință față de sine, de capacitatea de a supraviețui și a oferi alinare, autoconsolare și mecanisme prin care corpul de copil abuzat și-a oferit ce ar fi avut nevoie să primească din altă parte.

Continue reading

« Older posts

© 2025 ancazaharia.ro

Theme by Anders NorenUp ↑