Când a apărut prima oară Confuz, eu încă mai judecam cărțile după copertă și nivel de popularitate, respingeam ce se căuta în librărie pentru că mi se părea că asta poate spune ceva despre carte, ba chiar păstram niște urme de homofobie care îmi masca, în mintea mea, bisexualitatea, așa că am ocolit-o pe cât am putut.
Acum, la reeditarea de la Bookworm Publishing, romanul mă găsește un cu totul alt om: mai atent cu sine și mai dispus să se uite în interior când ceva din exterior pare să deranjeze, mai educat în privința libertăților celorlalți, sigur că având în continuare destule de construit, dar sunt un om mai deschis, per ansamblu.
Iar de introducerea asta e nevoie pentru că eu consider că interpretarea unei cărți ca asta sau ca Cimitirul lui Teleșpan, de exemplu, depinde mult și de cât de dus la terapie este cititorul.
