Prefer să ajung mai târziu la cărțile extraordinare, bineînțeles, decât să nu ajung niciodată. Nu știu cum am stat atâta vreme cu Gândește-te că nu mai sunt în casă, când mi-ar fi prins atât de bine în multe momente grele, dar acum am pus-o pe lista aia cu cărți pe care le recomand mult și des – mai ales celor care au certitudini despre cum ar trebui să își trăiască alții viața, despre ce trebuie să facă oamenii cu depresie sau alte provocări de ordin psihic, despre ce și cum e „greșit” la homosexuali. Cartea asta, cred eu, poate să îți demoleze și să-ți reașeze ceva din structura ta morală, să te facă mai empatic fără a vrea vreo clipă să aibă un ton moralizator.

Continue reading