Tu ce citești azi?

Tag: Humanitas 821.135.1 – scriitori români contemporani

„Din jocul de-a poetul nu poți ieși teafăr”. Despre „Iorgu”, de Adrian Jicu

De Bacovia mă leagă… județul natal, inadaptarea constantă, continua rumegare a ideii că nimic din ce facem sau suntem nu contează fundamental dacă luăm în calcul universul mare și parcursul lui. Și fascinația pentru versurile lui întunecate, care mi-au arătat în adolescență că nu eram atât de greșită pe cât mă făcea restul lumii să mă simt. Așa că nici n-am clipit când a apărut Iorgu, am fost la librărie și m-am întors încetișor, citind câteva rânduri, făcând câțiva pași, având grijă să nu mă las atât de prinsă încât să încurc vreun alt pieton. Nici nu știu când am ajuns la final, n-am apucat nici măcar să iau notițe, așa cum fac în cele mai multe dintre cazuri. Continue reading

„Cazul scriitorului dispărut”: un puzzle detectivistic devenit frescă socială

Cazul scriitorului dispărut reprezintă debutul în proză (în excepționala colecție 821.135.1 – scriitori români contemporani de la editura Humanitas) al lui Andrei Manolescu, jurnalist cu experiență îndelungată pe care-l puteți citi periodic în Dilema veche, acolo unde ține de aproape două decenii rubrica numită „Libertatea de impresie”.

Continue reading

Umblând haihui printr-o copilărie sovietică

Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice) a apărut în 2020 la editura Humanitas, în colecţia Humanitas 821.135.1 – scriitori români contemporani. O colecţie excelentă de prozatori români, din care am apucat să citesc doar jumătate dintre apariţii, dar pe care vreau să o deţin şi citesc integral, la fel ca N’Autor-ul editurii Nemira, o altă declaraţie de dragoste şi susţinere făcută de o editură autohtonă scriitorilor contemporani.

Nimic mai potrivit ca şi cartea lui Mihail Vakulovski să se numere printre aceste titluri, alături de Trilogia sexului rătăcitor ori Teoria apropierii, ca să amintesc doar două dintre cele care mi-au plăcut foarte mult, reafirmând astfel că vorbim despre unul dintre acei scriitori care trăiesc literatura cum respiră, fac poezie din ce există în ei şi în jur, nu îşi propun să realizeze ceva anume, să scrie într-un mod care să impresioneze cititorul sau criticul, „după reţetă”, ci dau din ei exact ce şi cât au, tot din cine sunt, căci ei funcţionează altfel decât restul oamenilor şi-s literatură unde alţii sunt doar umplutură sau ură. Continue reading

© 2024 ancazaharia.ro

Theme by Anders NorenUp ↑