atelier | Raluca Ţincă – Little Houses: „Financiar, lucrurile stau mai bine ca artist, dar asta depinde și de orele muncite”

Din ceramică face căsuţe, pe care apoi le pictează, şi-aşa a apărut Little Houses, replici în miniatură ale caselor Braşovului, în primă fază, proiectul Ralucăi Ţincă extinzându-se apoi şi la casele din alte zone din ţară (Timişoara, de exemplu). Căsuţele se folosesc ca obiecte de decor, se agaţă în piept şi se poartă aproape de inimă ori împodobesc semne de carte; în plus, Raluca realizează farfurii unicat (pe care, dacă ar fi după mine, nu le-aş mai umple cu nimic, de frică să nu le ciobesc perfecţiunea), căni şi vederi cu aceleaşi case mici şi colorate, uneori bijuterii la fel de surprinzătoare ca restul creaţiilor ei.
Continue reading “atelier | Raluca Ţincă – Little Houses: „Financiar, lucrurile stau mai bine ca artist, dar asta depinde și de orele muncite””

atelier | Dollofam: „Cu cât investești mai mult în promovare, cu atât ai șanse mai mari de reușită.”

Pe cei de la Dollofam îi ştiu pentru că îl cunosc pe Claudiu, adică o jumătate a echipei, şi pentru că sunt tot mai atentă la oamenii care mă impresionează prin ce fac; printre aceştia se numără tot mai mulţi corporatişti care lasă biroul pentru a face ceva cu mâinile lor şi pentru a transforma o pasiune, uşor-uşor, într-o muncă pe care din exterior pare că nu o simt ca pe o povară. Le-am pus întrebări despre cine sunt şi ce  fac celor de la Dollofam şi încep cu ei seria mea de interviuri a t e l i e r, prin care vreau să descoperim împreună pe meşteşugarii noi şi hip ai ţării noastre.

Continue reading “atelier | Dollofam: „Cu cât investești mai mult în promovare, cu atât ai șanse mai mari de reușită.””

Flavius Ardelean: „Mă ajută să îmi spun că trecutul și viitorul nu (mai) există decât în amintire și dorință.”

Pe Flavius Ardelean l-am descoperit demult, pe vremea când eu scriam la Hyperliteratura, ocazie cu care m-am cam îndrăgostit de el o perioadă, recunosc acum nerușinată, până mi-am dat o teoretică palmă cu maturitate peste cap, și tot atunci i-am luat un interviu care îmi place și-acum (mai ales pentru că viața lui actuală contrazice afirmații făcute atunci, iar eu sunt, iar și iar, fascinată de oamenii care fac schimbări și își asumă creșterea, modificările și transformările). Chiar lumile lui, cele dintre copertele cărților care apar tot mai des în ultimii ani, sunt mereu în mișcare, alerte și colcăitoare într-un amestec de sens și rațional cu o dimensiune magică, întunecată, a cărei zvârcolire naștere atât haosul, cât și viața însăși. Continue reading “Flavius Ardelean: „Mă ajută să îmi spun că trecutul și viitorul nu (mai) există decât în amintire și dorință.””