Am descoperit-o pe excelenta romancieră Ioana Maria Stăncescu odată cu debutul ei, Tot ce i-am promis tatălui meu, carte care m-a cutremurat și despre care am scris aici. La fel ca în alte câteva cazuri de scriitori care mă cuceresc de la primele pagini și o țin tot așa până la ultima, și-n cazul acestei autoare mi-am promis să fac tot ce pot ca să nu ratez noile apariții, oricând și orice ar fi ele… ehe, încă visez la poezie scrisă de Ioana Maria Stăncescu. Astfel că Tăcerea vine prima nu m-a dezamăgit, ci dimpotrivă, mi-a mai dezvăluit câteva laturi și unghiuri ale complexității prozei Ioanei pe care nu le observasem din prima.
Tag: Ioana Maria Stăncescu
Dacă am lua o foaie şi-ar trebui să scriem pe ea, poate şi doar să enumerăm, fără a dezvolta, ce înseamnă o femeie, încercând să îi facem un portret cât mai cuprinzător, ştim deja că cei mai mulţi dintre noi s-ar rezuma la doar câteva aspecte ale persoanelor dragi: pe mame le-am vedea ca dătătoare de viaţă, mereu prezente pentru copil şi nevoile acestuia, mereu puternice; pe fiice probabil că le-am vedea fragile, indiferent de vârstă şi ocupaţie, întotdeauna gata să mai primească un borcan cu dulceaţă făcut de părinţi; pe iubită am descrie-o prin prisma sexualităţii, iar pe soţie aproape contrar, anulându-i, negându-i în ochii privitorului altă calitate decât cea pe a unei persoane care aparţine cuiva, care nu mai poate decide doar în nume propriu, ci care trebuie să fie un sprijn pentru partenerul cu care este aproape obligatoriu să împărtăşească opinii şi să construiască un viitor care să nu-l excludă şi să nu-i conteste calitatea. Continue reading
Tu ce citești azi?
Noul articol din Revista Golan
Noul articol din Dilema veche
Citește cel mai nou articol pe care-l semnez în Dilema, în dosarul „Ce ne enervează?”, intitulat „Top 5 lucruri care mă scot din sărite. Azi”.
