Ah, iar e 24 ianuarie, iar suntem mândri peste măsură cu faptul că s-a întâmplat să ne naștem și să trăim aici, în România, și nu în altă parte. Înțeleg că ne găsim motive să înălțăm ode trecutului, dar pentru mine e valoros să susțin prezentul: mergând la filme românești, ascultând muzică de la Aeon Blank, byron, Carla’s Dreams, bântuind Instagramul în căutare de artiști vizuali care acum își conturează un stil și o direcție, mergând la teatru, ieșind la vânătoare de performance-uri de poezie, dans și tot ce mai fac „românii noștri” când nu ne referim la ei în sens peiorativ, dezicându-ne de „Românica” și insistând că „la noi nu se întâmplă nimic”. Se întâmplă, vă rog să mă credeți – ba nu, ca de obicei, să nu mă credeți, ci să ieșiți și să căutați, să citiți, să vedeți și să descoperiți ce înseamnă concret nimicul acesta mult prea des invocat. Apoi devine treaba voastră să decideți ce vă place și nu din acest „nimic”. Eu îmi fac treaba de a vă îndemna spre 24 de scriitori români (e evident de ce azi și de ce 24), predominant prozatori, într-o listă care nu se vrea top și care este – cum altfel? – subiectivă până într-un capăt și înapoi.
Tag: ioana nicolaie
Tot înainte este cel mai nou roman publicat de Ioana Nicolaie (editura Humanitas, 2021) și un volum care continuă saga familiei începute de Pelinul negru și continuate cu Cartea Reghinei, ambele tot la editura Humanitas, în 2017, respectiv 2019. Despre Cartea Reghinei am scris într-un articol care recomanda trei cărți necesare despre femeia ultimului secol în România și profit de context pentru a sublinia că și romanul de față mi se pare extrem de relevant și util, printre altele, și ca document istoric, pentru că poate servi oricând drept mărturie detaliată a unei epoci acum regretabil idealizate de o parte a populației. Continue reading
Am citit Matriarhat, Cartea Reghinei și Trilogia sexului rătăcitor în decurs de aproximativ o lună, printre altele, fără să le aleg intenționat și fără să știu că aveau să se lege, în mintea mea, atât de puternic una de cealaltă. Pe parcurs le-am recomandat intens, cui se potriveau sau nu, mereu insistând că sunt niște cărți „necesare”, termen ales nu neapărat conștient, dar care acum îmi dau seama că este cum nu se poate mai potrivit. Într-o societate ca a noastră, cu toată istoria și problemele noastre, femeile au fost mereu pe locul al doilea: în cadrul familial, la locul de muncă, să nu mai vorbim de infamul decret din octombrie ’66, femeile au fost (și în multe sfere încă sunt) considerate fie bunuri asupra cărora bărbatul cel mai apropiat, soț sau tată, are drept de proprietate, fie cetățeni de rang inferior, cu risc mai mare de a fi plătite mai puțin, de a fi exploatate, traficate etc. Continue reading
ne îmbrăcăm de citit la terăsică?
Noul articol din Revista Golan
Noul articol din Dilema veche
Citește cel mai nou articol pe care-l semnez în Dilema veche, în dosarul „Ipocrizia, un viciu social”, intitulat „Frica de sărăcie”.
