Au fost trei ani în care am lucrat ca librar – aşa a ieşit Jurnal de librar, în 2017 – şi în tot acest timp am vândut o categorie de cărţi pe care mi-am promis atunci să nu le citesc vreodată: jurnalele de călătorie. Mă săturasem de aceleaşi tipuri de persoane care cereau aceleaşi Oyibo şi Vând kilometri. Şi cărţile lui Sega, erau şi ele „la modă” pe-atunci, deşi pe acelea le-am citit imediat ce au apărut, totuşi păstrând convingerea că nu mai repet experienţa, că nu e pentru mine să aflu ce au făcut alţii pe un drum pe care poate există şanse să ajung singură cândva. Continue reading