Manaraga, romanul semnat de Vladimir Sorokin, a apărut în română la Curtea Veche Publishing, colecția Byblos, în traducerea din limba rusă a lui Mihail Vakulovski, în 2022. Eu am citit-o abia acum pentru că am o problemă cu cărțile cu coperte roșii (nu știu de ce, e de dezbătut la terapie) și rău am făcut, însă mă bucur că mi-am trecut peste prejudecată și astfel am descoperit o narațiune care îmi va fi reper în viitor pe multe planuri. Continue reading
Tag: Mihail Vakulovski (Page 1 of 2)
Ah, iar e 24 ianuarie, iar suntem mândri peste măsură cu faptul că s-a întâmplat să ne naștem și să trăim aici, în România, și nu în altă parte. Înțeleg că ne găsim motive să înălțăm ode trecutului, dar pentru mine e valoros să susțin prezentul: mergând la filme românești, ascultând muzică de la Aeon Blank, byron, Carla’s Dreams, bântuind Instagramul în căutare de artiști vizuali care acum își conturează un stil și o direcție, mergând la teatru, ieșind la vânătoare de performance-uri de poezie, dans și tot ce mai fac „românii noștri” când nu ne referim la ei în sens peiorativ, dezicându-ne de „Românica” și insistând că „la noi nu se întâmplă nimic”. Se întâmplă, vă rog să mă credeți – ba nu, ca de obicei, să nu mă credeți, ci să ieșiți și să căutați, să citiți, să vedeți și să descoperiți ce înseamnă concret nimicul acesta mult prea des invocat. Apoi devine treaba voastră să decideți ce vă place și nu din acest „nimic”. Eu îmi fac treaba de a vă îndemna spre 24 de scriitori români (e evident de ce azi și de ce 24), predominant prozatori, într-o listă care nu se vrea top și care este – cum altfel? – subiectivă până într-un capăt și înapoi.
Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice) a apărut în 2020 la editura Humanitas, în colecţia Humanitas 821.135.1 – scriitori români contemporani. O colecţie excelentă de prozatori români, din care am apucat să citesc doar jumătate dintre apariţii, dar pe care vreau să o deţin şi citesc integral, la fel ca N’Autor-ul editurii Nemira, o altă declaraţie de dragoste şi susţinere făcută de o editură autohtonă scriitorilor contemporani.
Nimic mai potrivit ca şi cartea lui Mihail Vakulovski să se numere printre aceste titluri, alături de Trilogia sexului rătăcitor ori Teoria apropierii, ca să amintesc doar două dintre cele care mi-au plăcut foarte mult, reafirmând astfel că vorbim despre unul dintre acei scriitori care trăiesc literatura cum respiră, fac poezie din ce există în ei şi în jur, nu îşi propun să realizeze ceva anume, să scrie într-un mod care să impresioneze cititorul sau criticul, „după reţetă”, ci dau din ei exact ce şi cât au, tot din cine sunt, căci ei funcţionează altfel decât restul oamenilor şi-s literatură unde alţii sunt doar umplutură sau ură. Continue reading
ne îmbrăcăm de citit la terăsică?
Noul articol din Revista Golan
Noul articol din Dilema veche
Citește cel mai nou articol pe care-l semnez în Dilema veche, în dosarul „Ipocrizia, un viciu social”, intitulat „Frica de sărăcie”.
