Tu ce citești azi?

Tag: Nemira (Page 1 of 2)

„Îți place mai întunecat”

Stephen King e unul dintre scriitorii mei preferați și, din păcate, unul dintre cei pe care i-am citit cel mai haotic. Și puțin, raportat la opera lui prolifică. Tind să cred că am ratat tocmai cărțile care sunt general acceptate ca fiind de referință (de exemplu, seria Turnul întunecat, republicată acum la Nemira, în traducerea lui Mircea Pricăjan, pe ale cărei prime două volume le-am văzut ieri într-o librărie și arată minunat), dar m-am atașat de ingeniozitatea descoperită odată cu prima întâlnire cu o carte de Stephen King, citită în adolescență, și-anume Misery. Am continuat cu Cimitirul animalelor, Jocul lui Gerald, Misterul regelui. Despre scris, Un basm, Apocalipsa, Holly, Focul viu, Christine, Străinul. Nu sunt sigură că în ordinea asta și nu sunt convinsă că n-am ratat ceva.

Continue reading

Mit, informație și perspective de viitor. „Pântecul. Cum începe povestea noastră”

În căutările mele de informație accesibilă necesară pentru a-mi înțelege mai bine corpul, deseori în moduri mai complexe decât reușește și are chef medicina modernă să explice sau să îndrume, căutări care m-au ajutat să descopăr și Sindromul ovarelor polichistice, despre care am scris aici, am dat de Pântecul. Cum începe povestea noastră și, cum m-am „vindecat” recent de gândul paranoic conform căruia toate sursele de informație cu astfel de titluri încearcă să ne facă pe toate să căutăm numai „magia” reproducerii, am citit-o pe nerăsuflate, mai ales că am găsit-o captivantă de la primele pagini. Și necesară, pentru că: Continue reading

Trei cărți necesare despre femeia ultimului secol în România

Am citit Matriarhat, Cartea Reghinei și Trilogia sexului rătăcitor în decurs de aproximativ o lună, printre altele, fără să le aleg intenționat și fără să știu că aveau să se lege, în mintea mea, atât de puternic una de cealaltă. Pe parcurs le-am recomandat intens, cui se potriveau sau nu, mereu insistând că sunt niște cărți „necesare”, termen ales nu neapărat conștient, dar care acum îmi dau seama că este cum nu se poate mai potrivit. Într-o societate ca a noastră, cu toată istoria și problemele noastre, femeile au fost mereu pe locul al doilea: în cadrul familial, la locul de muncă, să nu mai vorbim de infamul decret din octombrie ’66, femeile au fost (și în multe sfere încă sunt) considerate fie bunuri asupra cărora bărbatul cel mai apropiat, soț sau tată, are drept de proprietate, fie cetățeni de rang inferior, cu risc mai mare de a fi plătite mai puțin, de a fi exploatate, traficate etc. Continue reading

« Older posts

© 2025 ancazaharia.ro

Theme by Anders NorenUp ↑