În căutările mele de informație accesibilă necesară pentru a-mi înțelege mai bine corpul, deseori în moduri mai complexe decât reușește și are chef medicina modernă să explice sau să îndrume, căutări care m-au ajutat să descopăr și Sindromul ovarelor polichistice, despre care am scris aici, am dat de Pântecul. Cum începe povestea noastră și, cum m-am „vindecat” recent de gândul paranoic conform căruia toate sursele de informație cu astfel de titluri încearcă să ne facă pe toate să căutăm numai „magia” reproducerii, am citit-o pe nerăsuflate, mai ales că am găsit-o captivantă de la primele pagini. Și necesară, pentru că: Continue reading
Tag: Nemira
Am citit Matriarhat, Cartea Reghinei și Trilogia sexului rătăcitor în decurs de aproximativ o lună, printre altele, fără să le aleg intenționat și fără să știu că aveau să se lege, în mintea mea, atât de puternic una de cealaltă. Pe parcurs le-am recomandat intens, cui se potriveau sau nu, mereu insistând că sunt niște cărți „necesare”, termen ales nu neapărat conștient, dar care acum îmi dau seama că este cum nu se poate mai potrivit. Într-o societate ca a noastră, cu toată istoria și problemele noastre, femeile au fost mereu pe locul al doilea: în cadrul familial, la locul de muncă, să nu mai vorbim de infamul decret din octombrie ’66, femeile au fost (și în multe sfere încă sunt) considerate fie bunuri asupra cărora bărbatul cel mai apropiat, soț sau tată, are drept de proprietate, fie cetățeni de rang inferior, cu risc mai mare de a fi plătite mai puțin, de a fi exploatate, traficate etc. Continue reading
Am scris, acum multă vreme, despre șase spații îngrozitoare din cărți. Nu apucasem să includ acolo şi Metro 2033. La puțin timp după aceea, doar câteva săptămâni trecuseră, am simțit nevoia de a scrie pe larg despre Silozul lui Hugh Howey, când întrebam: tu ai accepta să trăiești fără să-ți pui întrebări?
În Silozul (vedeți că Nemira le-a reeditat și acum sunt într-un format mai prietenos, iar al treilea volum tocmai a apărut), rămășițele omenirii s-au retras sub pământ, unde trăiesc în silozuri uriașe, destinate cerealelor, îngropate în totalitate. Nu au voie să iasă, iar suprafața este destinată doar celor condamnați la moarte pentru vreo fărădelege: în aerul toxic de afară, condamnații se sting în scurt timp. Continue reading