Eram la începutul facultății când l-am descoperit pe Vlad Drăgoi – i se lansa una dintre cărți, probabil Metode (2013), iar el citea la subsolul celor de la Librăria Șt. O. Iosif și-avea pe el un tricou cu Depeche Mode și atitudinea geniului care nu trebuie să mulțumească pe nimeni, care își ia bucuria din a fi împăcat cu sine, acceptându-l pe băiatul rău care credea atunci că este. În poezie, desigur. Și-atunci am avut eu pentru prima dată revelația asumării totale în literatură și m-am apucat și eu de scris cum îmi venea, nu cum trebuia. Cu Eschiva (2015, cu o pasăre pe copertă care anunță, dacă vrei să vezi asta, volumul de față) a rămas în aceeași notă: violență ultra, cinism, rebeliune față de cele mai inocente și banale stări, revoltă față de situațiile mici și agasante. Continue reading “De la refractar la reflexiv – poetul Vlad Drăgoi în „Aer, păsări, bere””
De la refractar la reflexiv – poetul Vlad Drăgoi în „Aer, păsări, bere”
