Cu mare bucurie am descoperit Omulețul din perete și alte povestiri fantastice, pe care la început am judecat-o superficial, gândind – după titlu și copertă – că nu are cum să fie mare revelație. Abia după ce am terminat-o și am închis-o a avut sens și titlul, dar mai ales bogăția de pe copertă pe care eu, greșit, am considerat-o aglomerație obositoare la prima vedere. Și astfel ajunge Omulețul din perete cartea mea preferată dintre cele multe citite în ultima perioadă. Continue reading