Stephen King e unul dintre scriitorii mei preferați și, din păcate, unul dintre cei pe care i-am citit cel mai haotic. Și puțin, raportat la opera lui prolifică. Tind să cred că am ratat tocmai cărțile care sunt general acceptate ca fiind de referință (de exemplu, seria Turnul întunecat, republicată acum la Nemira, în traducerea lui Mircea Pricăjan, pe ale cărei prime două volume le-am văzut ieri într-o librărie și arată minunat), dar m-am atașat de ingeniozitatea descoperită odată cu prima întâlnire cu o carte de Stephen King, citită în adolescență, și-anume Misery. Am continuat cu Cimitirul animalelor, Jocul lui Gerald, Misterul regelui. Despre scris, Un basm, Apocalipsa, Holly, Focul viu, Christine, Străinul. Nu sunt sigură că în ordinea asta și nu sunt convinsă că n-am ratat ceva.
Tag: povestiri (Page 1 of 2)
Am vrut să citesc Haide, zboară odată imediat după ce am văzut recomandarea lui Mihail Vakulovski din Revista GOLAN. Și m-am simțit captivată iremediabil de la prima pagină, uimită să descopăr subiecte și acțiuni mai degrabă tabu din punct de vedere al corectitudinii politice și câteva dileme etice explorate din plin în niște proze cu adevărat scurte, intense, fără un cuvânt „de umplutură”, ca niște shoturi puternice. Continue reading

Umor, ironie și autoironie în situații potențial sau clar dramatice: „A râs și tata”, de Remus Boldea
A râs și tata este debutul lui Remus Boldea și a apărut la editura Trei în 2022. Conține 14 povestiri – sper că le-am numărat și ținut bine minte, de vreme ce cartea (cred că) nu are o secțiune de cuprins. În orice caz, am citit-o acum câteva luni, chiar la apariție, pe durata unui drum lung cu trenul – la capătul căreia mă aștepta (și) tata, dar nu despre asta e vorba. Deși am simțit că mă apropie cumva de ai mei, într-un mod mai degrabă inexplicabil. Dar să vă povestesc asta ar însemna să nu vă mai vorbesc despre carte. Și nu vreau.