„Numai demonii nu lasă urme. Omul lasă întotdeauna.”

Un lup atârna în cais, cu capul în jos e prima carte de Mo Yan pe care reușesc să o și termin de citit; de unele dintre romanele lui m-am apucat de-a lungul timpului și, din cine știe ce motive, le-am abandonat; Mo Yan însuși e un scriitor care m-a intimidat dintotdeauna, care mi se pare la fel de rigid, poate chiar rece și intimidant ca Vodolazkin (despre al cărui Laur am scris aici), oameni care te impresionează prin simplitate și complexitate într-un amestec de proporții nemaîntâlnite, irepetabile la scară largă sau măcar intenționat. Continue reading “„Numai demonii nu lasă urme. Omul lasă întotdeauna.””

Whoreshop – în care citești ca în măruntaiele unui animal

M-am apucat de citit Whoreshop cu așteptarea de a da de o combinație de Palahniuk cu Welsh, de ceva greu sau imposibil de digerat chiar și pentru mine. Nu a fost deloc așa, dar îmi asum eu vina, la fel ca de fiecare dată: poate că m-am desensibilizat, însă asta nu înseamnă deloc că Whoreshop nu a fost o surpriză uriașă și că n-am invidiat scrisul lui Jean-Lorin Sterian. Cert este doar că nu toate povestirile merită să le fie atribuită acea bulină de pe copertă cu 18+, dar până și acolo e ceva mai amplă discuția. Continue reading “Whoreshop – în care citești ca în măruntaiele unui animal”

Guadalajara, proză scurtă de citit și invidiat

Ce bucurie să citesc Guadalajara lui Iulian Popa! Chiar dacă este, probabil, primul volum de proză scurtă pe care-l citesc anul acesta, recunosc mereu că, pe lângă poezie, proza scurtă mi-e motiv de fericire literară – și abia la urmă vine romanul. Prin urmare, Guadalajara a apărut în 2018, la editura Humanitas, și are puțin peste 200 de pagini. Continue reading “Guadalajara, proză scurtă de citit și invidiat”