Maitreyi la nesfârșit: „Toate viețile pe care nu le-am trăit”

Toate viețile pe care nu le-am trăit, scrisă de Anuradha Roy, a apărut la editura Humanitas Fiction în 2020, în colecția coordonată de Denisa Comănescu, la doi ani după publicarea în original. Dacă ar fi să o recomand cuiva în doar câteva cuvinte și aș fi contratimp, i-aș spune că sfătuiesc să fie citită dacă nu ai ajuns încă la Maitreyi sau dacă ai reciti cartea lui Eliade, dar nu prea, dacă ai vrea să citești Dragostea nu moare, răspunsul-roman publicat de Maitreyi Devi. Toate viețile pe care nu le-am trăit reprezintă o incursiune diferită într-o relație asemănătoare și într-o viață similară cu cea a femeii care caută emanciparea (și) prin iubire în romanul lui Eliade. Continue reading “Maitreyi la nesfârșit: „Toate viețile pe care nu le-am trăit””

Nu mi-am omorât bărbatul

Liu Zhenyun a scris Nu mi-am omorât bărbatul de parcă ar fi făcut întâi o vizită prin instituțiile românești ale statului, înșirând apoi evenimente demne de teatrul absurdului într-o carte care mi-a amintit de bancul acela cu vecinul care sună să denunțe existența unor bijuterii în lemnele și grădina cuiva, iar Securitatea vine și îi taie lemnele și sapă grădina omului. Nu sunt bună la spus bancuri, așa cum nici Li Xuelian, personajul principal, nu e bună la a-și rezolva o problemă pe care i-o aduce apariția celui de-al doilea copil: încercarea de a-și determina fostul soț, prin lege, să se căsătorească iar cu ea. Am putea fi tentați să zicem că e aproape romantic și chiar așa ar fi dacă Li Xuelian nu ar face asta cu scopul de a divorța iar, „pe bune” de această dată, de vreme ce ea consideră divorțul inițial o minciună. Continue reading “Nu mi-am omorât bărbatul”

Michel Houellebecq, definiția incorectitudinii politice

Nu mai știu când l-am descoperit pe Houellebecq, au trecut niște ani, iar eu eram prin facultate. Nici nu mai țin minte ce-am citit, deși cred că era Platforma. I-am mai citit câteva romane, m-au dezamăgit poeziile, dar rămâne printre prozatorii contemporani pe care îi prefer. Cu Supunere și Serotonină doar mi-am reconfirmat părerea bună pe care o am despre scrisul lui Michel Houellebecq. Continue reading “Michel Houellebecq, definiția incorectitudinii politice”