„Încordează-ți stomacul, pumnul o să vină degrabă în plex”

Am fost dintotdeauna cinică și sarcastică și, deși mă iau tot mai mult în serios cu unlearning-ul a tot ce ține despre mine, bănuind că sunt doar rezultatul a ce mi-au spus alții despre mine și al traumelor adunate în 30 de ani de viață, tare sper că îmi rămâne până la final, că e a mea această capacitate de-a vedea lucrurile într-un echilibru amuzant de realism și tragism. Continue reading “„Încordează-ți stomacul, pumnul o să vină degrabă în plex””

Să nu râzi, să nu plângi; dar înțelegi oare?

A fost o vreme — îndelungată chiar — când căutam cărți despre părinți, copii și relația dintre ei. Nu știam ce întrebări să-mi pun sau ce așteptări aveam de la carte, dar țineam neapărat să aflu răspunsuri care să-mi ușureze viața. N-am găsit atunci acele cărți care să mă și mulțumească, dar în ultimii unu-doi ani am recuperat din plin cu cărțile Tatianei Țîbuleac sau cu cele trei citite nu de mult, toate scrise tot de autori români, despre femeia ultimului secol la noi. Să nu râzi :(( a apărut recent la editura Trei. Continue reading “Să nu râzi, să nu plângi; dar înțelegi oare?”