Tu ce citești azi?

Tag: roman (Page 1 of 32)

„Iubesc Irlanda. Doar că nu cred că merită să omori pe cineva pentru ea”

Zone interzise a apărut în limba română în 2024, în traducerea Ionelei Chirilă, la Storia Books, la doi ani după publicarea în original a acestui debut uimitor. Și-o spun cu toată responsabilitatea, pentru că de cele mai multe ori suntem de acord că un debut este mai predispus la a avea minusuri în narațiune sau în construcția personajelor, stângăcii de tot felul, poate chiar neconcordanțe (da, se întâmplă peste tot, chiar și la străini, nu numai în literatura română).

La Louise Kennedy, în schimb, n-am observat nimic din toate aceste posibile trăsături ale debutului, ci dimpotrivă, m-a impresionat cu personajele puternice și minuțios conturate, cu personalități complexe, m-a convins cu narațiunea de inspirație istorică, acțiunea având loc în anii ’70 în Irlanda de Nord, iar pe parcurs n-am putut să mă abțin de la a o compara, în termeni elogioși, cu un alt roman care mi-a rămas în topul preferatelor tuturor timpurilor: Patria lui Aramburu, despre care am scris aici.

Continue reading

„Singurătatea este diferența dintre ceea ce speri și ceea ce ai”

Dacă cu Vremuri interesante n-am avut o relație excelentă, Naoise Dolan m-a cucerit cu Fericitul cuplu – același stil repezit și grăbit, expeditiv, aproape tranșant, care în prima carte mi-a displăcut, aici mi s-a părut mult mai potrivit cu acțiunea și personajele, dar și cu tema aleasă: cea a iubirii și relaționării pe termen lung într-o relație modernă, deschisă, dar cu ocazionale mize tradiționaliste, așa cum e căsătoria în care și familiile celor implicați au un cuvânt de spus.

Continue reading

Lumi în care moartea e preferată „rușinii” violului sau divorțului

Când am citit Copilul de nisip, cea mai apreciată carte a lui Tahar Ben Jelloun, ceva din stilul romanului nu m-a convins, nu mi s-a potrivit, așa că am ezitat puțin înainte de a trece la Mierea și amarul, care însă a reușit să îmi schimbe complet părerea, să mă prindă în țesătura sa complexă și să mă scoată, pe la ultimele pagini, un alt om. Unul mai conștient de binecuvântările și blestemele vieții în general, precum și-ale traiului în anumite sisteme sociale și culturale-n particular. În cazul acesta, cele neprietenoase cu libertățile femeilor, cu drepturile omului, cu glasurile care își revendică drepturi și opinii.

Continue reading

« Older posts

© 2025 ancazaharia.ro

Theme by Anders NorenUp ↑