Durerile și bucuriile emancipării: „Patimi”, Sofia Nădejde

Deși citesc… știți cât, nu am dat de cărțile Sofiei Nădejde până nu le-a reeditat editura Publisol în colecția Biblioteca secolului XX. Am început cu Patimi, probabil cel mai cunoscut roman al autoarei, și-am continuat cu Robia banului, despre care vă scriu curând. Și cu același entuziasm – asta ca spoiler, pentru că ambele mi-au plăcut teribil și mi-au satisfăcut nevoia resimțită-n liceu, când citeam din bibliografia obligatorie, de a mai devora ceva asemănător.

Continue reading “Durerile și bucuriile emancipării: „Patimi”, Sofia Nădejde”

Women empowerment într-un posh thriller de neratat: „Bună dimineața, Verônica”

Bună dimineața, Verônica este un posh thriller care a inspirat și serialul omonim de pe Netflix, dar pe care eu nu l-am văzut. Și nici nu am de gând, pentru că romanul a reușit să-mi furnizeze o poveste pe care sunt mulțumită cum mi-am imaginat-o. N-aș vrea, sinceră să fiu, să știu cum arată totul în regia cuiva, nu mă pot desprinde de fețele pe care le-am conturat personajelor în mintea mea. Cartea e scrisă de Ilana Casoy și Raphael Montes, cei doi publicând inițial sub pseudonimul Andrea Killmore, care la vremea publicării inițiale (2016) a făcut ceva valuri în rândul cititorilor extaziați.

Și mai extaziat cred că poți fi dacă dai de carte acum, după ce mai toată lumea a văzut Tinder Swindler pe Netflix, pentru că Bună dimineața, Verônica duce totul cu câțiva pași mai departe și face dreptatea pe care o aștepți când un individ profită de naivitatea și banii femeilor singure. Victima profitorului se sinucide de la primele pagini, ceea ce constituie un prilej pentru investigațiile clandestine ulterioare. Cele care se ramifică și complică totul și mai mult, așa cum te-ai aștepta de la un thriller. Astfel, acțiunea cotește neașteptat când secretara comisarului-șef începe o investigație pe cont propriu. Fără să aibă măcar cunoștințele sau mijloacele necesare pentru a face tot ce își dorește.

Cred că motivul principal pentru care recomand cartea asta este, pe lângă scenele violente șocante și deseori dezgustătoare chiar și pentru cineva cu mare toleranță în direcția asta, greutatea pe care o dau autorii dincolo de crimele din prim-plan: feminism și women empowerment, violență domestică și birocrația de care se lovesc încercările de salvare sau autosalvare (savuroase momentele în care personajul zice că of, numai la noi, în Brazilia... și știi că și românii au aceeași vorbă), ritualuri indigene (pe care aș fi vrut să stea lupa un pic mai mult) și substraturile lor macabre, crime și necrofilie, șantaj și gelozie.

Mi se pare foarte bine ilustrată, în pași și etape, logica internă a unei relații toxice, abuzive și periculoase, motiv pentru care aș recomanda Bună dimineața, Verônica celor care se întreabă de ce o femeie care se află într-o relație care o pune în pericol nu pleacă, pur și simplu, de acolo. De aici cred că poți să pricepi, ca un efect secundar al cărții, care sunt toți pașii (i)logici ai dependenței, fricii și manipulării.

Ca prim-plan, vorbim despre un personaj feminin excentric, o funcționară care „se preface” detectiv într-o serie de cazuri care o depășesc, iar lucrurile degenerează și iau amploare, ajungând să contribuie la un origin story al unui villain fermecător, care mă face să-mi doresc cu disperare să existe o continuare tradusă și la noi. Dar marele câștig, după ce ajungi la ultimele pagini, consider că e fix capacitatea asta de a-ți preda câteva lecții utile despre tratamentul asupra femeilor și pe care nici nu simți când le-ai deprins.


Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici.

Politizarea artei în perioade tulburi: „Un Stradivarius de la Goebbels”

Un Stradivarius de la Goebbels reprezintă debutul lui Yoann Iacono – dar nu se citește ca un debut pentru că e o carte grea: are un subiect delicat, tratat într-o manieră care e posibil să ridice sprâncene. Depășește facila abordare bine versus rău și prezintă o perspectivă subiectivă a unei artiste emblematice pentru relația dintre Germania nazistă și Japonia celui de-al Doilea Război Mondial: Nejiko Suwa e o tânără muziciană sosită-n Europa care primește cadou o presupusă vioară Stradivarius chiar de la Goebbels.  Continue reading “Politizarea artei în perioade tulburi: „Un Stradivarius de la Goebbels””