Mi-aș fi dorit ca ultima parte a duologiei Monștrii din Verity să fi mers pe rețeta clasică cu happy-end siropos la care apelează majoritatea cărților de gen. Nu că n-ar fi foarte în regulă așa cum este, dar mi-aș dori ca fericirea absolută să existe (măcar) în cărți. Asta e o carte tristă, imposibilă și posibilă în același timp. Poate că monștrii nu umblă liberi printre noi, ci poate că noi suntem acei monștri. Continue reading