„Toată lumea minte. Ce s-ar întâmpla dacă ai spune adevărul?”

Ce s-ar întâmpla dacă aș spune adevărul? La Proiectul Autenticității m-au atras titlul și coperta. Atât. Altceva n-am știut nici despre carte, nici despre autoare, decât atunci când am ajuns la finalul romanului. Unul care, în lipsa premisei principale, poate că ar fi fost doar o altă poveste de dragoste dintre atâtea sute de mii care se scriu, cântă, ilustrează și care se trăiesc în jurul nostru. Însă Proiectul Autenticității exact asta are: originalitatea aceea care îi oferă credibilitate firului narativ, iar pentru asta m-a cucerit (cu tot cu intriga amoroasă).

Julian, un bătrân care în tinerețe fusese pictor mare și cunoscut, deci și excentric, este acum uitat de toată lumea – după ce s-a izolat singur. Așa că ia un caiet cu copertă verde, scrie în el câteva adevăruri despre el (cât de singur și izolat se simte), oferă puțin context legat de trecut și lasă caietul la întâmplare, într-o cafenea. Cel care îl găsește va descoperi, pe lângă povestea lui Julian, și o serie de întrebări la care să-și răspundă:

„Cât de bine îi cunoști pe oamenii care locuiesc lângă tine? Ei cât de bine te cunosc? Știi măcar numele vecinilor tăi? Ai băga de seamă dacă ar avea necazuri sau dacă n-ar ieși din casă cu zilele?
Toată lumea minte. Ce s-ar întâmpla dacă ai spune adevărul? Dacă ai împărtăși ceea ce te definește, detaliile care fac ca restul lucrurilor care te caracterizează să se aranjeze de la sine? Și nu pe internet, ci oamenilor adevărați care te înconjoară?”

Caietul verde e găsit de Monica, proprietara cafenelei unde își începe Julian proiectul de la care nu are așteptări, iar de-aici caietul circulă prin Londra (și nu numai), colecționând povești, unind destine și dezlegând prietenii, desfăcând căsnicii, lipind vieți inimaginabil de diferite. Cum spuneam și în introducere, toată ideea Proiectului Autenticității este o premisă (solidă) pentru dezvoltarea unui roman de dragoste și, fără a fi măcar prietenă a acestui tip de scrieri, cartea de față a reușit să mă apropie, oricât de puțin probabil ar fi părut la început – la fel de puțin ca reușitele proiectului lui Julian.

Un alt atu este că, împletind această idee extraordinară cu intriga amoroasă, autoarea reușește să te țină prins de narațiunea ei cap-coadă, fără excepție. Și să îți dea câteva idei de pus în practică pe viitor: de exemplu, mi-am imaginat și eu o cafenea în care să mă implic trup și suflet, uitând de nemulțumirile din viața mea, la fel ca Monica romanului de față. Și mi-am imaginat și o zi în care un proiect asemănător ar putea prinde viață, stabilind conturul unei comunități frumoase adunate în jurul câtorva principii comune.

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici.
Susține ancazaharia.ro pe Patreon.