Sieland este volumul de debut în poezie al lui Cristian Ciulică – un foarte tânăr poet care m-a făcut să mă întreb sincer: dacă debutul arată astfel, cum vor fi și cât de bune se vor dovedi următoarele cărți? De aici, desigur, e loc de mers doar în sus. Și sigur că asta mă sperie cumva, mă intimidează și mă entuziasmează, căci știu că România nu-i chiar locul cel mai prietenos cu scriitorii geniali; știu pentru că mă gândesc la Flavius Ardelean, căruia orice altă țară care pune preț pe literatura bună i-ar face o statuie. Și nici măcar nu glumesc.
Faptul că autorul de față scrie o poezie atât de bună mă face să am certitudinea că, totuși, Cristian Ciulică n-ar putea fi un prozator pe măsură. În nici un caz unul care să se dedice realismului. Dar cine știe? Abia îi aștept următoarea carte.
Până atunci, să ne bucurăm de Sieland.
Sieland are o imagistică apocaliptică și post-apocaliptică excelentă, un tragism macabru și doar vag romantic, mai degrabă a la Bacovia trecut prin cotloanele dintre blocurile mizere ale zilelor noastre, dezamăgit de tehnologia care nu rezolvă probleme și poate chiar de zilele caniculare.
Amestecul sentimentelor pozitive cu tânjirea după ireal și irealizabil fac din versurile lui Ciulică un manifest pentru depresie. Singura urmă de bucurie care este transmisă este aceea de a fi în viață dintr-un unic motiv: pentru a te visa sau a te regăsi în preajma morții.
Nu vă dau citate, căci ar însemna să pun pe net toată cartea omului. Vă îndemn să o căutați într-o librărie, să citiți una-două poezii și, sper eu, să decideți că vreți să o luați acasă pentru a vă trăi cum vă place nefericirea indusă de Sieland.
Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt, cartea se găsește aici.
Leave a Reply