Femei, bărbați și faptele lor este un volum colectiv coordonat de Ligia Pârvulescu apărut în colecția biblioteca de proză contemporană a editurii Litera în 2023 și pe care am avut bucuria să îl citesc chiar de la apariție. Conține texte scrise de Robert Șerban, Ioana Miron, Ștefania Mihalache, Dorian Dron, Ligia Pârvulescu, Petre Nechita, Doina Ruști, Allex Trușcă, Cristina Bogdan, Irina Georgescu Groza, Roxana Brănișteanu, Emanuela Ilie, Alina Pavelescu, Emilia Toma, Ruxandra Cesereanu, Adrian Teleșpan și Laura Sorin.

Varietatea vocilor feminine

Cu câteva excepții, foarte puține, în cazul câtorva autori cu al căror stil rezonez mai rar (Ruxandra Cesereanu, Doina Ruști), textele citite m-au entuziasmat peste măsură și le-am admirat pe fiecare-n parte pentru modul în care au surprins subtilități ale existenței femeilor – la restul nu pot să mă pronunț, nu știu cum e să fii bărbat.

Este întrucâtva revelator să descoperi câte un personaj central feminin (singurul lucru pe care-l au în comun aceste proze scurte), dar în epoci diferite, de condiții variate, cu istoric ce (poate) duce viitorul într-o direcție distinctă față de a altor personaje. Spun că este revelator pentru că se simte într-un fel anume să îți descoperi gânduri în personajul unor alte vremuri sau să identifici tipare de gândire observate la femeile din familie într-o creație literară, de exemplu. E important, am spus-o și o spun des, să găsești în literatură vieți pe care nu le-ai trăit, dar pe care le-ai fi putut avea, sau vieți pe care nu le-ai trăit ca atare până la capăt – poate că ai luat decizii care te-au deturnat de la un scop anume, poate ai fost împinsă de o situație excepțională spre ceea ce a devenit viața care te face să fii cine ești acum).

De la adolescență și abuz la maturitate și maternitate, de la îndrăgostire la bătrânețe, textele reunite de Femei, bărbați și faptele lor reușesc să-și treacă cititorul printr-o multitudine de situații recognoscibile, ce tratează variat chestiuni și probleme reale, reprezentative pentru anumite perioade.

Dar dacă ar fi să aleg un text preferat, acela ar fi, fără să stau pe gânduri, „Nud”-ul Irinei Georgescu Groza, o proză dureroasă și incisivă în melancolia și furia mocnită izvorâtă din nedreptate și teamă pe care le poartă până la un cititor care, în ciuda convingerilor anterioare, cred că și-ar putea schimba punctul de vedere în privința violurilor „meritate” de fetele care poartă fuste „prea scurte”. Să citiți, vă rog, măcar acest „Nud” dacă nu întregul volum colectiv!

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici.

Facebook Comments