Cea mai mare bucurie la cărțile pe care le traduceam sau la cele la care fac corectura este șansa de a citi înaintea majorității câte ceva bun, ceva ce pot recomanda încă înainte de a apărea titlul respectiv în librăriile fizice sau online, iar asta mă face o mică zeitate printre prietenii cărora le bag pe gât o carte sau alta. Un statut care-mi place, sincer, că feedback-ul ce urmează insistențelor mele e aproape în totalitate pozitiv. Bine, îmi și știu „tribul”.

În acest context vă recomand acum Zenobistele, o carte ce urmează să apară la editura Hyperliteratura și în care Cristiana Pantici a adunat poveștile de viață a 27 de femei care și-au trăit eșecurile învățând despre sine și despre lume și ancorându-se în aceste piedici pentru a se propulsa în noi capitole ale vieții lor.

Lista acestora le cuprinde pe: Zara Serinella, Gilda Comârzan, ALUZIVA, Melinda Teohari, Petronela Rotar, Daria Jane, Oana Maria Zaharia, Simina Cernat, Anca Dumitrescu, Bogdana Goea, Maria Popovici, Marilu Dobrescu, Rusanda Davideanu, Camelia Cavadia, Layal Murad, Ligia Pârvulescu, Anca Maria Ciofîrlă, Lorena Șerban, Adina Foldager, Bianca Adam, Ligia-Verkin Keșișian, Anastasia Gavrilovici, Raisa Beicu, Luisa Ene, Andreea Rusu, Ada Galeș și Nora Iuga.

Nu vă așteptați la dezvăluiri de cancan – m-ar dezamăgi să o faceți, sincer -, ci la fragmente sincere din viețile unor personaje care vă sunt mai mult sau mai puțin familiare din zona publică. Dacă le-ați invidiat vreodată încrederea și siguranța, curajul și „nebunia”, textele de aici explică și cum poți să devii chiar tu un astfel de model „de invidiat” în propria viață. Partea mea favorită aici este că reușește să facă asta fără să dea lecții (știți și de aici că am alergie la oricine și orice îți spune ce și cum trebuie).

Câteva lucruri ies în evidență la Zenobistele: tonul relaxat al tuturor confesiunilor (nu simți nici că ești intruziv, nici că ai pierde vremea cu informații puțin folositoare, e un echilibru pe care l-am găsit în toate cele 27 de povești și mă uimește unitatea în această privință, că știu că e tare greu de obținut așa ceva), sinceritatea aproape inconfortabilă a premisei Cristianei (cred că dau spoiler dacă vă zic care e, așa că vă las să simțiți și voi nodul în gât citind-o), exercițiile de creative writing propuse de Andrei Ruse la finalul fiecărei secțiuni.

Citisem despre carte înainte să știu că urma să fac eu corectura și mi se păruse cumva forțată alăturarea textelor confesive cu exercițiile lui Andrei Ruse, însă le-am citit și m-am trezit exclamând câteva minute bune că e incredibilă ideea. Zic asta pentru că ești prins în povestea cuiva, poate găsești sau nu asemănări cu viața ta, dar te gândești pe alocuri că „aici aș fi făcut altfel” – iar exercițiile lui Andrei îți oferă o problemă, un context asemănător cu cel citit anterior, dar din care e exclusiv treaba ta să ieși (fie concret, fie ipotetic, fie imaginând o soluție sau un scenariu). Dacă te-ai plâns sau te-ai lăudat că tu știai mai bine, acum ai ocazia să o demonstrezi în propriul exercițiu. Nici nu știu cât e de creative writing și cât e de autocunoaștere, deci de dezvoltare personală. Dar ce e scrisul, până la urmă, dacă nu unealta la îndemână pentru o reașezare în sine?

Află mai multe despre campania de precomenzi aici.

(fotografii de Cristiana Pantici)

Facebook Comments