Când am citit Copilul de nisip, cea mai apreciată carte a lui Tahar Ben Jelloun, ceva din stilul romanului nu m-a convins, nu mi s-a potrivit, așa că am ezitat puțin înainte de a trece la Mierea și amarul, care însă a reușit să îmi schimbe complet părerea, să mă prindă în țesătura sa complexă și să mă scoată, pe la ultimele pagini, un alt om. Unul mai conștient de binecuvântările și blestemele vieții în general, precum și-ale traiului în anumite sisteme sociale și culturale-n particular. În cazul acesta, cele neprietenoase cu libertățile femeilor, cu drepturile omului, cu glasurile care își revendică drepturi și opinii.
Tag: roman (Page 2 of 32)
Cu scrierile autoarei Han Kang nu am avut mereu o relație bună, ci dimpotrivă. Când scriitoarea din Coreea de Sud a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură acum, în 2024, știrea m-a intrigat și m-a pus iar la muncă – mi-am zis că nu se poate să fie o scriitoare atât de proastă cum o văd eu, trebuie să fie ceva acolo și, înainte de a reciti Vegetariana și Cartea albă (despre care am scris aici), mi-am propus să descopăr ce nu citisem încă.
Așa am ajuns la Disecție, un roman inspirat de realitate și pe care l-am devorat cu un nod în gât, plăcut surprinsă să fiu contrazisă atât de ferm și recunoscătoare scriitorilor care își folosesc talentul și priceperea pentru a ne familiariza cu evenimente istorice pe care e esențial să le pricepem în profunzime pentru a nu le idealiza și-a le repeta, poate, în mod stupid și-atât de caracteristic speciei noastre.
Cred că Hana este romanul anului 2024 pentru mine. Este o carte scrisă de Alena Mornštajnová și publicată în original în 2017, iar la noi a fost tradusă din cehă de Gabriela Georgescu și publicată în 2024 în colecția Byblos – coordonată de Luana Schidu – a editurii Curtea Veche.
Romanul are trei părți, iar structura aceasta atent gândită se adaugă la motivele pentru care autoarea m-a câștigat iremediabil. A apărut în România cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Cehe.