Vampirul, scris de G.M. Amza și Al. Bilciurescu, este o reeditare, căci inițial a apărut în 1938 – și constituie „primul roman românesc cu vampiri”, așa cum îl prezintă Anca Simina Martin și Ștefan Baghiu la începutul cărții, tot acolo unde puteți găsi și un scurt rezumat, precum și – cel mai important – detalii despre cum a ajuns să existe cartea asta, legătura cu producțiile cinematografice ale anilor 1920-1930 și cu Dracula a lui Bram Stoker, true crime-ul anilor 1930 și modul în care se poate vedea contextual romanul, dar și imaginea vampirului în acea vreme, „de la consumator gotic de sânge la criminal în serie goticizat” (p. 16). Continue reading
Category: Recenzii (Page 14 of 135)
La apariția ei, în 2017, am citit Copilăria lui Kaspar Hauser (editura Polirom) fără să știu că începeam o călătorie care m-a condus la Abraxas (tot Polirom, 2022) și, în final, la Soarele negru (Editura Trei, 2024). Aici am scris despre prima, iar astăzi, pentru că voiam neapărat să vă povestesc despre cea din urmă din această trilogie a familiei și memoriei, mi-am dat seama că am uitat să scriu tocmai despre Abraxas, care a fost cartea anului pentru mine – dintre cele 109 citite în 2024. Și țin neapărat să vă spun de ce mi-a plăcut și cum am citit-o, chiar dacă mă voi concentra doar pe câteva direcții, deși o creație atât de complexă ar merita un studiu extensiv. Continue reading
Cămașa roșie este cel mai nou roman scris de Dan Ivan și publicat la finalul anului 2024 de Editura Letras. Avem puțin peste 230 de pagini care se citesc dintr-o suflare și care, până la un punct, sunt frustrant de alambicate în istorii de familie și tragedii transgeneraționale, precum și îmbogățiri misterioase sau chiar ilicite ori imorale, iar dacă ai parcurs-o deja te invit să citești și interviul pe care l-am realizat de curând cu autorul pentru Revista GOLAN, aici, interviu la care visam încă de când am citit Mila 23.
Eu am avut bucuria să o citesc înainte să apară, în manuscris, și apoi am tot vorbit despre ea în stânga și-n drepta atât de mult, încât n-am mai îndrăznit să o includ în topul cu preferatele mele pe anul 2024, de teamă să nu fiu considerată cumva părtinitoare. E în regulă acum, mi-am redescoperit curajul de a spune ce cred dacă știu că o fac cu onestitate și bună-credință. În plus, am citit-o, mi-a plăcut, deci pot să o recomand – cu tot ce implică acest termen în DEX: a prezenta în mod elogios, favorabil.










