Citesc cam 120 de cărți pe an și recomand câte o carte pe săptămână, în medie, printr-o recenzie pe acest site. Preocupată cu propriile liste de cărți de citit, cărți citite deja, wishlisturi și altele, uneori simt că nu mai las loc pentru surpriză – așa cum a fost când am cedat încurajărilor celor care mi-au recomandat pe Facebook, la rândul lor, să citesc Legământul apei și cărora le sunt profund îndatorată acum, după ce am descoperit unul dintre cele mai bune romane pe care le-am parcurs în ultimii ani. Continue reading
Category: Recenzii (Page 15 of 135)
Cea mai nouă carte a lui Cosmin Leucuța, Big in Japan, e un microroman apărut în 2024 în colecția „Prima dragoste” a Editurii Paralela 45. Deși păstrează caracteristici ale stilului consacrat al autorului – cu tușe dark, subiecte inconfortabile, imagini dure -, aici lipsește latura (post)apocaliptică (deși luminile din oraș se tot sting și acesta rămâne în beznă periodic) și avem o narațiune de un realism tulburător, dureros și bineînțeles că de actualitate: cu trădări, divorț, familii noi și vechi, cu copii și adolescenți care își observă părinții mult mai profund decât cred aceștia că lasă să se vadă din viețile lor zbuciumate și neclare, parcă incomplete.
Zone interzise a apărut în limba română în 2024, în traducerea Ionelei Chirilă, la Storia Books, la doi ani după publicarea în original a acestui debut uimitor. Și-o spun cu toată responsabilitatea, pentru că de cele mai multe ori suntem de acord că un debut este mai predispus la a avea minusuri în narațiune sau în construcția personajelor, stângăcii de tot felul, poate chiar neconcordanțe (da, se întâmplă peste tot, chiar și la străini, nu numai în literatura română).
La Louise Kennedy, în schimb, n-am observat nimic din toate aceste posibile trăsături ale debutului, ci dimpotrivă, m-a impresionat cu personajele puternice și minuțios conturate, cu personalități complexe, m-a convins cu narațiunea de inspirație istorică, acțiunea având loc în anii ’70 în Irlanda de Nord, iar pe parcurs n-am putut să mă abțin de la a o compara, în termeni elogioși, cu un alt roman care mi-a rămas în topul preferatelor tuturor timpurilor: Patria lui Aramburu, despre care am scris aici.










