Anca Zaharia

Tu ce citești azi?

Category: Extra (page 1 of 3)

Tineri poeți din 9 țări, uniți în literatură la Z9Festival

Z9 Festival a avut loc în data de 13 octombrie la Sibiu; ajuns la cea de a IV-a ediție, festivalul a adus anul acesta invitați din 9 țări. Un număr de 13 poeți au susținut lecturi și performance-uri timp de 4 ore la Biblioteca Astra, ca parte din proiectul Sibiu – Capitală Universitară Europeană, fiind organizat de Universitatea „Lucian Blaga”. Continue reading

Rezumatul unei zile începute prea devreme

Adică ieri, de vreme ce n-am dormit toată noaptea și m-am trezit pe bune pe la 6. În centru iau o cafea pe care o arunc două guri mai târziu. Am treabă la o librărie, grăbită sunt, așa că-mi tot repet principiul „intră și ieși rapid”. Ce fac? Stau cel puțin 30 de minute, timp în care îmi cumpăr „Grădina de sticlă” și așez tot ce-mi pică în mână de la rafturile de noutăți și bestseller, scot dublurile, pun autorii în ordine etc. Librarii – care au deschis cu câteva minute mai târziu decât trebuia – mă ignoră. Mă gândesc să-mi fac o firmă de consultanță în domeniu. Eu nici nu-s dobitoacă, așa cum erau cei care veniseră să ne dea nouă teste absurde pe vremea când eram librar.

Continue reading

Cea mai luminoasă rochie și cei mai triști ochi

Nu am mai scris de multă vreme aici și nu țineam să o fac. În orice caz, nu voiam și nu credeam ca o postare de pe Facebook-ul unei cunoștințe îndepărtate să mă pornească în așa hal, dar în contextul unui referendum pe o temă aberantă, nu am de ales decât să împărtășesc motivul care mi-a provocat rău fizic într-o noapte de vineri, după ora 1.

Avem o tânără, să-i spunem generic Ana, pe care o cunosc de mai bine de 10 ani, a cărei poză de la nuntă îmi sare în ochi când scrollez. Mă șochează două lucruri, în perfect contrast: sclipiciul de pe rochia ei aurie și ochii, cei mai triști ochi pe care i-am văzut în ultima vreme. Nu mă duc mai departe cu gândul, nu vreau să îmi spun cât de vizibil e că soarele care îi e rochie e menit să ascundă orice altceva, să eclipseze tristețea. În fundal, o sobă și niște oameni întorși cu spatele, vorbind între ei. Chiar dacă ea tocmai se pregătește să semneze, nimeni nu îi acordă atenție nici măcar acum. Face ceva ce „trebuie”, intră „în rând cu lumea”, e doar o chestiune de bifat acum pentru că „așa se face”, masa de mai târziu o fi mai importantă. Continue reading

Older posts

© 2018 Anca Zaharia

Theme by Anders NorenUp ↑