life lessons | aruncători de pietre

Mă pornesc public pe această temă de fiecare dată când moare cineva cunoscut, am observat. Cred că prefer să tac în rest pentru că și-așa am parte de destule înjurături și insulte online, astfel că mai variez motivele, să nu fie mereu pentru că scot ochii celor care aruncă cu pietre în oricine și orice nu înțeleg. Nu că am fi vreo nație de proști, căci nu prea mai cred asta, ci doar una de indivizi al naibii de comozi; de ce să-mi fumege urechile gândindu-mă că, cel puțin uneori, n-o fi treaba mea să am o părere despre absolut orice? Sau, de am, să mă întreb dacă răspunsul cel mai la îndemână o fi și cel corect. Continue reading “life lessons | aruncători de pietre”

life lessons | 5 mutări în 6 luni

Cum se întâmplă tot ce e frumos (a se citi „interesant”) în viață, mutările mele au venit relativ pe nepusă masă. Planificate în detaliu sigur n-au fost, cel puțin nu în egală măsură. În 6 luni m-am mutat de 5 ori, am schimbat 3 localități diferite, am cărat după mine mult bagaj – la care am învățat, între timp, cum să renunț fără regrete. Ce-am mai învățat din 5 mutări în 6 luni? Continue reading “life lessons | 5 mutări în 6 luni”

Acțiunea de a cârpi

Bunica rar cosea câte ceva; de cele mai multe ori cârpea. Asta pentru că repara hainele vechi, iar a cârpi chiar asta înseamnă: a petici, a face tot posibilul ca un articol de îmbrăcăminte să mai trăiască o săptămână-două, poate o lună. A coase, cel puțin pentru mintea mea de copil, presupunea ceva nou, ceva lucrat de la zero după standarde actuale. Pentru a cârpi trebuia să strici întâi ceva, după care să iei firele de ață moale și să te chinui să le bagi în ac. Pentru a cârpi trebuia să fii dispus să mai acorzi o șansă și să fii conștient că rezultatul avea să semene cu obiectul inițial, dar că nu avea cum să mai fie identic. Continue reading “Acțiunea de a cârpi”