Anca Zaharia

Tu ce citești azi?

Category: Extra (page 1 of 3)

Rezumatul unei zile începute prea devreme

Adică ieri, de vreme ce n-am dormit toată noaptea și m-am trezit pe bune pe la 6. În centru iau o cafea pe care o arunc două guri mai târziu. Am treabă la o librărie, grăbită sunt, așa că-mi tot repet principiul „intră și ieși rapid”. Ce fac? Stau cel puțin 30 de minute, timp în care îmi cumpăr „Grădina de sticlă” și așez tot ce-mi pică în mână de la rafturile de noutăți și bestseller, scot dublurile, pun autorii în ordine etc. Librarii – care au deschis cu câteva minute mai târziu decât trebuia – mă ignoră. Mă gândesc să-mi fac o firmă de consultanță în domeniu. Eu nici nu-s dobitoacă, așa cum erau cei care veniseră să ne dea nouă teste absurde pe vremea când eram librar.

Continue reading

Cea mai luminoasă rochie și cei mai triști ochi

Nu am mai scris de multă vreme aici și nu țineam să o fac. În orice caz, nu voiam și nu credeam ca o postare de pe Facebook-ul unei cunoștințe îndepărtate să mă pornească în așa hal, dar în contextul unui referendum pe o temă aberantă, nu am de ales decât să împărtășesc motivul care mi-a provocat rău fizic într-o noapte de vineri, după ora 1.

Avem o tânără, să-i spunem generic Ana, pe care o cunosc de mai bine de 10 ani, a cărei poză de la nuntă îmi sare în ochi când scrollez. Mă șochează două lucruri, în perfect contrast: sclipiciul de pe rochia ei aurie și ochii, cei mai triști ochi pe care i-am văzut în ultima vreme. Nu mă duc mai departe cu gândul, nu vreau să îmi spun cât de vizibil e că soarele care îi e rochie e menit să ascundă orice altceva, să eclipseze tristețea. În fundal, o sobă și niște oameni întorși cu spatele, vorbind între ei. Chiar dacă ea tocmai se pregătește să semneze, nimeni nu îi acordă atenție nici măcar acum. Face ceva ce „trebuie”, intră „în rând cu lumea”, e doar o chestiune de bifat acum pentru că „așa se face”, masa de mai târziu o fi mai importantă. Continue reading

E septembrie, începe școala. Dar pentru cine?

Cât voi trăi, luna septembrie va însemna, pentru mine, răcoarea din diminețile în care nu exista bucurie mai mare decât aceea că a început școala. Mi-a plăcut fiecare secundă petrecută în clasă și-abia acum aș zice uneori că eram tocilară; altfel, cred că școala era doar o alternativă plăcută la realitatea din care ieșeam dimineața, cu rucsacul nu atât de greu ca al copiilor de-acum. Dar despre asta cu altă ocazie sau poate niciodată.

În septembrie începe școala, în mintea mea, pentru toată lumea. Copii, evident; părinții care sunt stresați de ghiozdane, pixuri, carioci, culori; bunici, profesori, chiar și pentru cei care n-au copii și nici job în domeniu, dar care sunt striviți de masele de elevi care aglomerează autobuzele brusc, odată cu primele frunze care meșteresc cel mai frumos covor din lume. Continue reading

Older posts

© 2018 Anca Zaharia

Theme by Anders NorenUp ↑