Răzvrătiții adolescenți ancorați în prezent

Ceva esențial ce am uitat să zic la lansarea de la Brașov și cu care o să încep aici este următorul lucru: la toate cărțile scrise de Cristina Nemerovschi, la fel ca la cărțile lui Flavius Ardelean, mi se întâmplă să mi se facă rău citindu-le. Dacă în cazul scriiturii lui Flavius este din cauză că reușește un amestec de aici și acum cu câte o lume paralelă asemănătoare cu a noastră întrucâtva, dar și „sucită” până la absurd, în cazul romanelor Cristinei mi-am dat seama că răul pe care-l simt apare din cauza redării realității nude, despuiate de cuvintele frumoase care mai apar prin reportaje de jurnalism independent, prostul e prost și mândru, se scarpină în buric în timp ce îți explică el cum e cu țara asta, știe totul, i-ar putea fi mai bine, dar nu îi e că nu vrea și oricum a fost bolnav când era mic și mai sunt și corporatiștii ăștia vânduți care nu se luptă cu semenii pentru dreptul de a vopsi toată patria-n culorile tricolorului… Continue reading “Răzvrătiții adolescenți ancorați în prezent”

„Răul trebuie combătut. Tot timpul.”

Abia după ce am trecut de jumătatea romanului Răul a început să-mi placă cu adevărat cartea; tot atunci m-a prins și acțiunea, de fapt, și m-a cucerit personajul care se aruncă în luptă ca un kamikaze într-o epocă în care abuzul și hărțuirea din sistemul educațional nu puteau fi filmate și distribuite, iar asta mi-a amintit cumva de un vers de-ale lui Cheloo, despre băiatul de oraș, care nu mai dă „cu pumnul, dă mesaj”. Continue reading “„Răul trebuie combătut. Tot timpul.””

Guadalajara, proză scurtă de citit și invidiat

Ce bucurie să citesc Guadalajara lui Iulian Popa! Chiar dacă este, probabil, primul volum de proză scurtă pe care-l citesc anul acesta, recunosc mereu că, pe lângă poezie, proza scurtă mi-e motiv de fericire literară – și abia la urmă vine romanul. Prin urmare, Guadalajara a apărut în 2018, la editura Humanitas, și are puțin peste 200 de pagini. Continue reading “Guadalajara, proză scurtă de citit și invidiat”