ceva finuț

În primăvara lui 2019 a apărut la Editura Polirom Mica mea inimă de om singuratic, primul roman semnat de poetul Vlad Drăgoi. Și eu recunosc că am avut emoții când am început să citesc, pentru că sunt de părerea aceea învechită că nu poți să le faci pe toate (la fel de) bine. M-a prins romanul de la primele rânduri, iar de la primele pagini am știut că nu las cartea din mână până nu ajung la final. Bine că am început-o la 1 noaptea. Continue reading “ceva finuț”

Copilăria noastră, a niște Kaspar Hauseri de neînțeles

Copilăria lui Kaspar Hauser mi-a atras atenția la Bookfestul brașovean, unde s-a vorbit despre ea ca despre o carte a copilăriei, într-un fel mai expansivă și deloc statică, așa cum aș caracteriza ce a scris Cărtărescu pe (oarecum) aceeași temă; cert e că, deși îl văd (/vedeam?) pe Cărtărescu drept divinitate, Copilăria lui Kaspar Hauser mi-a plăcut mai mult decât Orbitor și Solenoid la un loc, iar cele două (hai să numărăm volumele și să spunem patru, să pară mai multe) mi-au plăcut destul. Continue reading “Copilăria noastră, a niște Kaspar Hauseri de neînțeles”