ceva finuț

În primăvara lui 2019 a apărut la Editura Polirom Mica mea inimă de om singuratic, primul roman semnat de poetul Vlad Drăgoi. Și eu recunosc că am avut emoții când am început să citesc, pentru că sunt de părerea aceea învechită că nu poți să le faci pe toate (la fel de) bine. M-a prins romanul de la primele rânduri, iar de la primele pagini am știut că nu las cartea din mână până nu ajung la final. Bine că am început-o la 1 noaptea. Continue reading “ceva finuț”

Răzvrătiții adolescenți ancorați în prezent

Ceva esențial ce am uitat să zic la lansarea de la Brașov și cu care o să încep aici este următorul lucru: la toate cărțile scrise de Cristina Nemerovschi, la fel ca la cărțile lui Flavius Ardelean, mi se întâmplă să mi se facă rău citindu-le. Dacă în cazul scriiturii lui Flavius este din cauză că reușește un amestec de aici și acum cu câte o lume paralelă asemănătoare cu a noastră întrucâtva, dar și „sucită” până la absurd, în cazul romanelor Cristinei mi-am dat seama că răul pe care-l simt apare din cauza redării realității nude, despuiate de cuvintele frumoase care mai apar prin reportaje de jurnalism independent, prostul e prost și mândru, se scarpină în buric în timp ce îți explică el cum e cu țara asta, știe totul, i-ar putea fi mai bine, dar nu îi e că nu vrea și oricum a fost bolnav când era mic și mai sunt și corporatiștii ăștia vânduți care nu se luptă cu semenii pentru dreptul de a vopsi toată patria-n culorile tricolorului… Continue reading “Răzvrătiții adolescenți ancorați în prezent”